vineri, 11 iunie 2010

Salata de dovlecei cu urda si busuioc


Ca tot spuneam ca a venit sezonul salatelor :)

Mi-era demult gandul la dovleceii lui Mazilique dar sincer ma descuraja faptul ca trebuie sa folosesc cuptorul pe caldura de-afara. M-am incumetat totusi. Am copt dovleceii dupa instructiuni dar, fiindca de-abia dupa aia am constatat ca otetul balsamic di Modena era usor luat din loc si ca n-am ardei iute sau rucola, dar aveam o bucata de urda care se uita la mine cu ochi tristi de cate ori ii tranteam usa frigiderului in nas am facut urmatoarea combinatie:

3 dovlecei subtirei
1 bucata urda de vreo 100 de grame
o mana de busuioc proaspat
o lingura din noua achizitie (cadou de fapt) de ulei de masline extravergine
(l-am si pozat, daca il gasiti, vi-l recomand cu caldura e foarte bun)
sare grunjoasa
piper
zeama de lamaie

Am taiat asadar dovleceii in lung cu peelerul de legume, i-am pus in tava de cuptor pe hartie de copt unsa cu ulei de masline si am presarat sarea peste ei. I-am dat la cuptor la foc mediu spre mare si i-am tinut (pe unii chiar prea mult) pana au devenit ca niste chipsuri.   Atentie se fac destul de repede daca ii taiati subtire, cu peelerul.
Dupa ce i-am scos intr-un vas, i-am stropit cu ulei de masline amestecat cu putin zeama de lamaie, am rasnit deasupra piperul, am adaugat urda faramitata si busuioc proaspat tocat din belsug. Rezultatul a fost mai bun decat m-as fi asteptat. Gustul atat de racoros si parfumat al acestei salate te face sa uiti de caldura pe care o induri ca sa o faci! Dar de fapt, de ce exista gratar in aer liber? Si vine si weekendul.

joi, 10 iunie 2010

Salata de cartofi noi cu somon si oua de prepelita

A venit sezonul salatelor. Mai usoare sau mai consistente, depinde de momentul zilei, salatele sunt alegerea perfecta pentru vremea asta calduroasa.

Fiindca tot facusem niste cartofi noi la cuptor dupa reteta Amaliei (foarte buni) si imi ramasesera cativa, m-am uitat repejor prin frigider sa vad cu ce as putea incropi rapid o salata pentru pranzul de la servici.

Rezultatul a fost cam asa:
- Cartofi noi copti in cuptor (cu crusta / coaja neaparat) - vreo 5-6 bucati
- Oua de prepelita - 8-10 bucati
- Somon afumat - 100 de grame
- O mana de marar, foarte proaspat si armat.

Cartofii taiati felioare, ouale jumatati, somonul afumat rupt fasii, mararul tocat marunt. Un strop de ulei de masline extravergine amestecat cu putina  zeama de lamaie. Piper proaspat rasnit pe deasupra. Sare nu, ca aveau cartofii sare grunjoasa pe crusta. Foarte bun.


Si o un colaj de sezon. Arome si culori incantatoare. Cirese, trandafiri si cimbru. VARA.

marți, 8 iunie 2010

Mancarica de marar cu pui

Cred ca toata vara voi gati aceasta mancare. Daca nu zilnic, macar saptamanal. Am facut o pasiune subita pentru mancarea de marar si am mancat de trei ori la rand, cu diferite feluri de carne si gatita in stiluri diferite.
Revelatia am avut-o zilele trecute cand, fiind la tara, intr-o duminica insorita, am mancat un pranz gustos si proaspat sub un umbrar, inconjurata de cainii si pisicile gazdelor si cu cotcodacitul gainilor in urechi.
Ciorba de zarzavat acrita cu zarzare, mancare de marar cu piept de curcan si ceafa de porc prajita separat si pusa si ea langa mancarica, mamaliguta. Si dulceata de capsuni abia facuta, cu un pahar cu apa rece de fantana langa ea.

Si cum spuneam, mi-a placut atat de mult mancarea incat fiindca tot m-am intors la Bucuresti cu un mare brat de marar, am facut-o si eu. Chiar a doua zi. Din pacate insa, incercand sa fotografiez rezultatul final am constatat ca mancarica de marar este printre cele mai nefotogenice mancaruri din lume. Nici una dintre poze nu a reusit sa surprinda spiritul acestei mancari. Drept pentru care am decis sa nu va arat pozele facute ca sa nu va faceti o impresie diferita de realitate. Va invit insa, si insist chiar, sa o incercati. Conditia este desigur, sa va placa mararul. Mie una, mi-a amintit atat de mult de copilarie, de mancarurile cu marar si rosii facute vara de bunica mea incat mi-am pus la rand vreo trei portii :). Maine cred ca gatesc iar mancarica de marar.

Un snop de marar verde, proaspat (cel de un verde mai inchis e mai aromat)
Piept de pui (eu am folosit 3 jumatati)
Ceapa (2 cepe medii)
Usturoi (2 catei)
Ulei (depinde cat de dietetici sunteti, eu nu am fost - pieptul de pui si mararul au cerut-o - deci am folosit multicel)
Rosii (2 rosii taiate felii subtiri)
O lingura de rosii pasate

Se taie puiul fasii. Se caleste pe toate partile in uleiul incins. Se adauga ceapa si usturoiul taiate marunt si se tavalesc impreuna pana cand ceapa devine sticloasa (aveti grija sa nu se arda, amestecati continuu). Adaugam ceva apa si lasam vreo 10 minute sa se innabuse. Intre timp taiem mararul (aici am avut o controversa cu mama: eu am vrut sa las firele lungi, cum am vazut la gazdele mele, ea a zis sa il maruntim. Am facut un compromis si l-am taiat cam in trei. Data viitoare incerc cu el maruntit, acum s-au cam "incurcat" firele intre ele). Adaugam mararul peste pui si ceapa si lasam vreo 15 minute sa fiarba la foc mic, acoperit. Dupa 15 minute adaugam rosiile. Mai lasam vreo 7-8 minute. Stingem focul, lasam sa se racoreasca un pic si ne repezim ca disperatii la mancarica de marar cu o furculita intr-o mana si un codru de paine proaspata in cealalta.

PS: N-am putut totusi sa nu pun poza deloc.. :P