luni, 30 mai 2011

vineri, 27 mai 2011

Stir-fry de vita cu rice noodles


Da' cred ca mai bine ziceam beef stir-fry with rice noodles. Ca mi-am batut capul cum sa traduc mai bine in limba noastra si nu mi-a sunat deloc corespunzator. In fine, o sa intelegeti voi despre ce e vorba. E vorba de una din mancarurile alea picanto-dulcege dupa care iti ploua in gura in timp ce te indrepti spre casa de la servici - mai ales ca ideea sa gatesti / mananci asta ti-a venit de dimineata de tot si toata ziua ai mancat un iaurt si o ciorba de legume.

Se face usor, slava Domnului, mai greu e sa astepti totusi un pic sa se marineze carnea - atat cat tai legumele si cat stau taieteii de orez la apa sa se inmoaie.

Eu l-am facut in felul urmator (stiti deja ca e o reteta unde fiecare poate sa improvizeze si sa puna ce legume vrea si cate sosuri si arome considera).

Am pregatit:
  • 1 ardei rosu gras
  • 1 bucata de telina (cam jumate dintr-una normala, mie imi place telina + vacuta)
  • 2 cepe taiate pestisori
  • frunzele de la o legatura de ceapa verde
  • 1 bucata pulpa de (citez de pe caserola) "tineret bovin" de vreo 400 de grame
  • sos soia, sos iute-dulce, pasta de ginger, otet de orez
  • 4-5 catei de usturoi
  • o punga de rice noodles (aici am o bulina neagra ca nu am retinut ce gramaj avea, dar din ochi am apreciat foarte corect ca imi va ajunge pentru 3 persoane)
Apoi am taiat tineretul bovin in suvite cat mai subtiri cu putinta, aproape stravezii, si le-am pus la marinat in soia si pasta de ginger (cea de la Mega Image). In timpul cat s-au odihnit in frigider, am pus taieteii de orez in apa rece (unde au stat vreo 20 min) am taiat ardeiul fasii, telina am taiat-o cu peeler-ul ca sa iasa cat mai subtire, cozile de ceapa verde le-am taiat bucati de vreo 3 cm fiecare iar ceapa uscata pestisori.

Cand am terminat de taiat totul am pus carnea in wokul incins si in care pusesem in prealabil ulei special pentru wok. Am calit-o invartind wokul pe toate partile vreo cateva minute, la foc mare. Am aruncat apoi legumele si le-am calit si pe ele pana s-au inmuiat usor ramand totusi crocante. A venit randul taieteilor scursi de apa  sa fie aruncati in wok si amestecati cu toate legumele si carnea. Peste toate am pus usturoiul dat prin presa, nu ma intrebati de ce in acest moment, a fost o chestie de feeling ca asa trebuie, mai spre sfarsit, ca sa isi pastreze aroma proaspata, da, inclusiv in respiratia noastra, unfortunately :(
Totul a fost stropit alternativ cu sos de soia, sos dulce - iute si otet de orez, pana cand papilele au zis multumite " e gata! e buna!". Luat de pe foc, mancat cu mare pofta.

PS: nici mie nu imi place poza, arata mai bine in realitate si de vina cred ca e si lumina de la hota aragazului la care tot pozez de cand gatesc tarziu, pe seara.

Weekend placut si gratare reusite!

miercuri, 25 mai 2011

Langosi cu branza sarata

Dupa dulce, dulce - ceva sarat, sarat :)

Din categoria: "nu esti sigura, cere ajutorul cuiva mai priceput ca tine". Adica reteta asta am cerut-o - in direct pe blogul ei - nici mai mult nici mai putin decat uneia dintre blogeritele cu experienta in domeniu adica easy peasy, mama fericita de iepu mica, mica. Stiti voi.  Si tot in direct pe blogul ei am si primit linkul cat ai zice "langos". Asta pentru ca tineam minte ca vazusem la ea asa ceva si uite, nu m-am inselat.
 
Simpla ca buna ziua, aceasta reteta este gata sa te faca "addicted to" langosi mai ales ca ei, langosii, sunt atat de dornici de imperechere cu oricine, incepand de la branza sarata sau dulce si continuand cu varza calita sau praz sau ciuperci. Dar. Pacatul lor este ca sunt prajiti in ulei. Muuult. 

Am pregatit asadar :
  • ½ kg faina
  • ½ cub drojdie proaspata
  • branza telemea (cat cuprinde ca sa zic asa si sa nu zic ca nu am masurat :P)
  • sare, zahar, chimen, ulei pentru prajit
Apoi am rasturnat faina pe masa de lucru si in mijlocul gramajoarei astfel formate am pus drojdia dizolvata in prealabil in apa calduta si o lingurita mica de zahar. Am acoperit cu un strat de subtire de faina amestecul si  l-am lasat pana s-a crapat stratul de deasupra, dupa care m-am apucat de framantat adaugand cate un pic de apa calduta cu sare.  Am obtinut o coca moale (dupa indicatiile easy peasy) pe care am lasat-o sa creasca pana si-a dublat volumul. Din ea am taiat bucati de marimea unui mar pe care le-am intins cu sucitorul si le-am indopat bine cu branza telemea sfaramata intre degete si seminte de chimen. Le-am impachetat apoi si am unit marginile folosindu-ma de dintii unei furculite. I-am prajit pe rand in baie de ulei (da, stiu, groaznic!) si i-am mancat aproape fierbinti, cu mare graba, de parca eram la concursul "cine mananca cei mai multi langosi slabeste 10 kile pe loc". 

Dar pe urma mi-am zis « gata cu remuscarile! maine o sa mancam numai iaurt cu 0% grasime !». Cu asta, m-am linistit si ma gandesc ca pana maine as putea sa fac o pizza. Mi-e o pofta ..

luni, 23 mai 2011

Tarta Tatin cu sos de vanilie



In ciuda promisiunii de a nu mai pregati dulciuri - pentru ca le si mananc, si nu de alta dar imi propusesem sa tin dieta :P dar n-am zis clar de cand voi incepe - aseara a invins asadar pofta de tarta tatin. Aveam tot ce imi trebuie la indemana, adica:

pentru umplutura:

  • 1 kg de mere (ionagold)
  • 100 grame de zahar
  • vanilie (un baton)
  • 50 ml de coniac (stiu, ar fi mers mai bine calvados ca in reteta originala da' de unde)
  • 50 grame de unt
pentru aluat:

  • 200 grame de faina
  • 50 grame zahar
  • 125 grame unt
  • 1 ou
Am curatat merele de coaja si le-am taiat in jumatate pe orizontal. Le-am scobit de samburi cu un cutit si le-am pus intr-un vas cu apa sa nu oxideze pana le termin de curatat. Am pus pe foc o tigaie cu diametrul de 25 cm si am pus in ea zaharul sa se caramelizeze. Cand a devenit auriu, am adaugat merele, esenta de vanilie si la scurt timp coniacul. Am lasat pe foc mic merele cat timp am facut aluatul, suficient timp cat sa se formeze un sos caramel extraordinar de apetisant si merele sa prinda o culoare aramie. La un moment dat mi-am adus aminte ca nu am pus untul si l-am adaugat repejor starnind bulbuci de jur imprejur si ingrosand un pic caramelul. Trebuie sa mentionez ca am intors o data merele ca sa se faca uniform pe ambele parti.


In timpul asta am facut aluatul de tarta amestecand repede cu varful degetelor toate ingredientele de mai sus (untul cat mai rece, de la frigider, da?)  ca sa nu se topeasca untul. Am bagat aluatul la frigider pana s-au facut merele si s-au racorit un pic. Am incins si cuptorul la 180 de grade ca sa fie pregatit.

Cand aluatul a fost suficient de tare sa il lucrez, l-am intins cu sucitorul obtinand o foaie pe care am intins-o peste merele din tigaie, ca un capac, bagand marginile inauntru. Am dat la cuptor pana cand s-a rumenit frumos aluatul. 


Dupa ce am scos din cuptor am rasturnat tigaia cu merele in sus pe un platou. 


Si uitandu-ma eu asa la cat de apetisant arata tarta, si ca si cum caloriile nu erau suficiente si asa, m-am gandit sa fac si un sos de vanilie. Dupa reteta prietenei Anca (multumesc Anca, ma tot dedulcesc cu crema -sos de vanilie de cand am descoperit-o la tine) adaptata un pic. Adica:

  • un galbenus de ou (de tara) si un ou intreg
  • 50 grame de faina
  • 50 grame de zahar
  • 2-3 linguri de lapte rece
  • 1 cub de unt (cam 50 de grame)
  • coaja rasa de lamaie
Am frecat galbenusul de ou cu zaharul ca o crema, am adaugat faina si 1 lingura de lapte si am pus compozitia intr-o craticioara la bain marie, amestecand continuu. Am mai subtiat cu lapte pana am obtinut consistenta unui sos gros. Am luat de pe foc si cand s-a racit am adaugat untul si coaja rasa de lamaie.

Fix asa cum nu trebuie, la ora 9 jumatate seara toata familia manca tarta tatin cu muult sos de vanilie!

marți, 17 mai 2011

Royal Margarita

Alaturi de Mojito, Margarita este cocktailul meu preferat. Ei, acum o stiti si pe asta :-)

Problema este (aiurea, problema!) ca prima oara in viata mea l-am baut in Mexic. Drept pentru care tot a urmat dupa, a fost mai mult sau mai putin dezastruos. Nu punem aici barurile din Romania, unde nu am gasit niciodata o Margarita normala decenta si nici nu vorbesc de Margarita de mare clasa pe care am baut-o in Cancun si pe care vreau sa v-o prezint aici.  Poate nu am avut eu norocul sa intalnesc ceva cat de cat asemanator ..

Cu o exceptie chiar placuta, era sa uit! In patria lobsterului, undeva in Maine - SUA, am baut o Margarita aproape perfecta intr-un bar mic si totusi cochet de provincie. Surpriza a fost placuta cu atat mai mult cu cat atunci cand am comandat "un cocktail" ni s-a adus cate un shaker dolofan cu cate un pahar alaturi in care urma sa ne turnam singuri si sa bem in ritmul nostru :) Fiecare shaker continea vreo 3 margarite si mai bine si costa 8 dolari. Cam cat o Margarita anemica si apoasa in barurile noastre.

Dar sa revenim la Margarita noastra.


Pentru ca sa obtinem ce vedem mai sus, ne aprovizionam cu urmatoarele:

Grand Marnier
Tequila "Sauza" Gold sau "Jose Cuervo Especial" Gold
Suc de lime
Gheata maruntita
Felii de lime si sare pentru decor

Needless to say :) - va trebuie un shaker. Si chiar si un robot in care sa maruntiti cuburile de gheata (dar aici mai exista si alte variante, eu stiu, ca fac Margarita inca dinainte sa am robot).

Dupa incercari repetate - sunt diverse proportii intre bauturile folosite in amestec, dar despre asta gasiti mai multe pe Wikipedia - eu m-am oprit la proportia 1:1:1 adica, simplu, parti egale de Grand Marnier, Tequila si suc de lime puse in shaker, peste care se adauga gheata zdrobita si care se iau la scuturat bine de tot pana cand shakerul prinde un strat de gheata la exterior si manusa de bucatarie cu care il tii se lipeste de el :)).

Inainte de asta ati pregatit deja paharele (gen cupa de sampanie demodata) pe marginea carora ati trecut o felie de lime iar apoi le-ati pus cu gura in jos pe o farfurioara pe care ati presarat sare. Sarea se va lipi de marginea paharului si va forma acel guler aspectuos dar mai ales gustos!
Se toarna continutul shakerului in pahare. Si se bea cu mici sunete de placere in timp ce va lingeti pe buze de sare si gust de lime :)) In general, un singur pahar este frustrant de putin la cat e de bun, asa ca eu de obicei dublez cantitatile. Ceea ce nu zic neaparat sa faceti si voi, bautura e buna cu masura! ;-)

Si acum, de ce ii spune "Royal" Margarita? Pentru ca un cocktail Margarita obisnuit se face cu Triple Sec sau cel mult Cointreau si nu cu Grand Marnier. O sa gasiti voi diferentele intre ele daca dati un search pe net. Apoi, tequila folosita pentru un Margarita obisnuit este cea alba, nu "gold". Dar chiar si-asa poate fi bun, daca respecti proportiile, insa cel mai bun este de departe cel cu Grand Marnier. Si nu degeaba i se mai spune si Cadillac Margarita.

Si la final, bonus, poza cocktailului baut in America :-)

Hasta la Vista!

luni, 16 mai 2011

Midii, cozze, mussels - simfonie in doua parti in vin alb cu usturoi, unt si patrunjel




Sau cum am mancat doau seri la rand acelasi lucru la cina ... asa de mare a fost pofta si atat de mult ne-a placut.

Am avut un plan de weekend cu scoici si peste, chiar cu nesanatosul fish & chips cu piure de mazare cu tot, insa partea nesanatoasa nu a mai iesit - pestele e si acum in congelator asteptand cuminte sa fie facut dar scoicile au avut maaare succes de vreme ce doua seri la rand ma avut acelasi meniu ..
A fost asadar vineri seara o vizita la Metro - pustiu si gol, ne-am si minunat ca nu mai fusesem de mult - si au fost doi saculeti de midii italienesti cu care ne-am imprietenit repejor. Mi-au placut ca erau medium size, erau curatele, doar vreo 2-3 deschise drept pentru care am decis ca merita gatite mintenas. Si am executat primul saculet asa:

scoicile curatate, spalate - pastrate numai cele inchise bine
un pahar de vin alb
doua linguri de unt
3-4 catei de usturoi taiati felii
o mana de patrunjel, sare

se pun intr-o oala pe foc mediu si se fierb 8-10 minute maxim. Acoperite cu capac. Asta-i tot practic. Mie mi-a nazarit sa scurg sosul in care au fiert intr-o craticioara si sa mai adaug putin unt si putina faina sa il fac mai consistent, dar cred ca a fost o implicatie inutila, sosul ar fi fost bun oricum ...

Langa scoci am pus cartofi prajiti in tava de cuptor, deh, dietetic - pe care i-am tavalit intr-o maioneza nesanatoasa desi era mult subtiata cu iaurt. Vinul alb a fost deopotriva in sos cat si in pahare :) ca sa se scalde bine scoicile. Minunat pentru o seara de vineri ...





marți, 10 mai 2011

Salata cu blue cheese


Inspirata de reteta lui Jamie de "roquefort salad with warm crutons". Ei bine eu nu aveam chiar branza roquefort si nici nu i-am mai pus bacon prajit (desi cred ca nu e o idee deloc rea!). Si ca sa o spun pe aia dreapta pana la capat - in loc de chives am pus codite de ceapa verde. Acum ca stiti tot adevarul pot sa marturisesc: a iesit minunat de buna chiar si asa!

Se iau asadar doua pungi de salata de supermarket (eu am avut una salata "crocanta" care avea radicchio fix ca in reteta lui Jamie si una salata de valeriana). Plus urmatoarele:
  • o bucata de branza cu mucegai (am avut cam 200 de grame)
  • o mana de miez de nuca
  • 3 felii de paine alba feliata (pentru crutoane)
  • cozi de ceapa verde (eu am pus de la trei cepe)
  • mustar de dijon
  • ulei de masline extravirgin
  • otet de vin rosu
  • miere
  • sare si piper proaspat rasnit
Intai si intai am facut crutoanele. Adica am taiat feliile in cuburi nu foarte mici si le-am aruncat intr-o tigaie in care incinsesem putin ulei de masline cu putin unt. Le-am prajit pana au devenit aurii si le-am presarat, calde, cu putina sare. Le-am dat deoparte.

Am luat apoi miezul de nuca si l-am mai maruntit un pic. Nu mult (gen jumatatea de nuca taiata pe jumatate). Le-am pus in tava cuptorului incins deja pentru 5 minute, pana s-au maronit un pic. Le-am pus langa crutoane, normal, sa se cunoasca mai bine.

Am spalat si zvantat salata in uscator (am avut un mare dubiu daca sa o mai spal sau nu, parea destul de curata, chiar asa, salata in pungi o fi deja spalata?) si am taiat cozile de ceapa. Am facut dressingul: am pus intr-un borcan o lingura plina de mustar de Dijon, o lingurita plina de miere, vreo trei linguri de otet de vin rosu (marca Auchan, foarte bun) si vreo 4 linguri de ulei de masline extravirgin, sare si piper proaspat rasnit. Am pus capacul borcanului si am amestecat bine.

Intr-un castron mare - si de preferat mai intins - am pus salata, cozile de ceapa, nuca si branza taiata si ea bucati. Am turnat peste toate dressingul si am amestecat. La sfarsit am presarat crutoanele.  Au iesit cam trei portii maricele.

Voila! Monsieur M m-a ajutat la fotografiat in speranta ca va primi un supliment :)

A fost délicieuse. Si foarte satioasa!
Bon appetit!

Spaghete cu ciuperci - my way


Sau cum sa valorifici o caserola de ciuperci care sta trista si plictisita in frigider.

Simplu. Spaghete avem permanent in casa (da' provizii serioase nu gluma, chiar ar trebui sa diversific un pic, aseara as fi vrut mai degraba niste fusili), patrunjel, usturoi, ulei de masline - nu-i problema sa le gasesti prin bucataria mea asa ca am purces la treaba cu urmatoarele:
  • 2 portii de spaghete Barilla nr. 3. Nu zic gramajul ca nu stiu, totdeauna pun din ochi si pe urma fiecare are propria lui imagine despre ce inseamna o portie de paste si nu vreau sa o stric :P
  • o ceapa mica
  • 25 de grame de funghi porcini inmuiate in prealabil in apa calduta vreo 25 de minute
  • 500 de grame de ciuperci champignon proaspete, la caserola
  • 2-3 felii de bacon uitate si ele intr-un colt pe etajera :P
  • patrunjel din belsug (eu am pus o legatura intreaga)
  • ulei de masline, usturoi, fulgi de ardei iute, sare, piper - toate dupa gust
  • o mana rasa de pecorino romano (ei da, asta a fost cireasa de pe tort - am avut pecorino si l-am preferat obisnuitului parmezan Grana Padano)
- Am pus apa la fiert pentru paste
- Am maruntit ceapa, ciupercile curatate si spalate si funghi porcini inmuiati deja
- Am incins uleiul de masline in tigaie si am calit un pic ceapa cu un catel de usturoi maruntit.
- Dupa ce s-a sticlosit ceapa am pus peste ea ciupercile si le-am invartit pe foc vreo 7-8 minute, poate si mai putin. In timpul asta am pus si pastele in apa care fierbea si le-am lasat la fiert cat scria in instructiuni.
- Cand ciupercile s-au rumenit si si-au dezvoltat aromele naucitoare (funghi porcini mai ales) am aruncat peste ele o parte din patrunjelul tocat, doi catei de usturoi taiati in feliute mai mari - sa poata fi dat deoparte de mofturosi - si fulgi de ardei iute. Nu prea multi.
- Numai bine au fost si pastele gata, le-am scurs de apa si le-am aruncat in tigaie peste bunatatea de ciuperci & comp. Am amestecat totul bine, am mai adaugat un pic de sare si piper proaspat rasnit dar si restul de patrunjel tocat si le-am asezat in farfurii.

Domnul M a pus vinul in pahare si a ras cu constiinciozitate si pofta mare pecorino deasupra pastelor. Mult. Poate un pic prea mult, dar ce sa faci cand pofta si foamea se intalnesc?

duminică, 8 mai 2011

Tort de ciocolata si portocale cu caramel ganache

Sa incepem intai cu ganache-ul. Aveti aici si aici definitii.

Tortul acesta, delicios, a carui retea am luat-o (si adaptat-o) de pe unul din blogurile mele preferate este foarte simplu de facut.

Ne trebuie urmatoarele:

2 portocale mici (aproximativ 375 grame greutate totala)
6 oua
1 lingurita praf de copt
1/2 lingurita bicarbonat de sodiu
200 gr. alune macinate
250 gr. zahar fin
50 gr. cacao
1/2 lingurita cardamom

Pentru glazura de caramel ganache

75 gr. ciocolata amaruie
75 gr. ciocolata cu lapte
200 gr. smantana dulce
50 gr. unt
100 gr. zahar
un varf de cutit de fleur de sel (sau sare de mare obisnuita)

si purcedem:
Punem portocalele intregi, cu tot cu coaja, la fiert intr-o craticioara cu destula apa, asa incat sa le acopere. Le lasam sa fiarba la foc mic cam doua ore. Scoatem portocalele le scurgem si le lasam sa se racoreasca. Le taiem in jumatati si scoatem samburii (daca aveti ce scoate, eu nu am avut samburi). Le dam prin robot) cu tot cu coaja) ca sa obtinem o pasta moale. O punem deoparte sa se raceasca.

Incalzim cuptorul la 180 de grade. Ungem cu unt o forma de tort de 20 de cm (eu am avut de 24 dar cred ca a fost mai bine, blatul a fost ideal ca grosime).

Punem intr-un robot toate ingredientele - ouale, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, alunele macinate, zaharul, cardamomul, pudra de cacao si portocalele pasate - si amestecam pana cand obtinem  o textura catifelata si cremoasa in care vor ramane totusi bucatele de portocale.

Turnam amestecul in forma de tort pregatita pentru copt si bagati la cuptor pentru 45-60 minute. Daca observati ca suprafata blatului se coace prea repede acoperiti cu o folie de aluminiu ca sa nu se arda inainte de a fi copt in intregime. Ca sa fiti siguri ca s-a copt facetri proba cu scobitoarea (care trebuie sa iasa fara urme de aluat din blat). Lasati deoparte sa se raceasca.

Pentru caramelul ganache puneti cantitatea de zahar intr-o cratita si faceti un caramel uscat, lasand zaharul sa se topeasca incet pana capata culoarea ambrei. Nu amestecati in caramel, doar inclinati vasul din cand in cand ca sa permiteti zaharului sa se dizolve,

Puneti ambele tipuri de ciocolata intr-un bol si plasati o sita deasupra bolului. Puneti deoparte.
Odata ce caramelul a capatat culoarea dorita turnati peste el smantana incet, amestecand usor. Atentie! caramelul va bolborosi cand veti turna smantana peste el asa ca luati-va masuri de precautie sa nu va sara pe maini, este deosebit de fierbinte! Continuati sa amestecati pana totul devine cremos si catifelat.

Odata gata turnati caramelul prin sita peste ciocolata. Cu o lingura de lemn amestecati usor amestecul pana cand caramelul se amesteca cu ciocolata, adaugati apoi untul si continuati sa amestecati.  Adaugati fleur de sel. Amestecul se va subtia pe masura ce se raceste dar nu exagerati cu amestecatul pentru ca s-ar putea taia.

Repartizati ganache-ul peste blat si puneti tortul la frigider. Peste noapte aromele se intrepatrund si a doua zi dimineata tortul este o simfonie de arome de portocala, cardamom, caramel ... delicios.


Pofta buna si remuscari minime! Nu va ganditi la numarul de calorii, faceti o plimbare lunga dupa ce mancati!

joi, 5 mai 2011

Salata de fasole rosie


O salata simpla, gustoasa si foarte rapida. Poate fi preparata dimineata si luata la caserola pentru un pranz gustos si satios, la servici. (Caz in care se recomanda ceva tic-tac sau guma de mestecat dupa masa, pentru ca la ceapa nu putem renunta nici in ruptul capului!) Se mananca cu pofta si multumire pentru asa o tratatie sanatoasa, fara grasimi, carnuri, sosuri, etc.

1 cutie de fasole rosie boabe
1 ardei rosu gras
1 ceapa rosie
castraveciori la otet dupa placul inimii + otetul in care au stat
patrunjel muuuult (zic eu, voi puneti si mai putin dar nu deloc!)
ulei (eu am folosit ulei de samburi de struguri)

Se taie ardeiul fasii, ceapa julienne, castraveciorii rondele si se amesteca intr-un bol de salata. Se asezoneaza cu otet, ulei sare piper si se presara cu patrunjel proaspat tocat.

Pentru varianta nevegetariana a acestei salate se adauga la toate cele de mai sus ton (de preferat bucati nu macerat) si se inlocuiesc castraveciorii acri cu capere in otet. Deliciu!

Enjoy!

luni, 2 mai 2011

Omleta - regina diminetilor de weekend



Omleta este intotdeauna motivul pentru care ma dau jos din pat in diminetile de weekend atunci cand as vrea sa mai lenevesc un pic. Iubesc omleta. Zau. Nu ca nu as iubi si ouale ochiuri,  mai ales din oua adevarate de tara si mai ales asternute pe un pat de sunculite rumenite. Paine alba (da, din aia nesanatoasa) proaspata si unt cu sare de mare (President, merita sa il incercati desi pretul e cam mare, dar daca mancam numai o data pe saptamana ca sa fim dietetici, merita). Dar ouale ochiuri sunt simple si nepretentioase. Le trantesti in tigaie - ma rog, cu grija, sa nu se sparga galbenusul ca doar vrem sa tavalim prin el paine alba si proaspata - si doar ai grija sa se prajeasca uniform, atat cat trebuie.

Pe cand omleta, omleta este sofisticata - ouale vor sa fie bine batute, condimentate, vor sa se imprieteneasca cu carnaciori veseli si gustosi, sau cu branza sau cu cascaval. Ori poate doar cu legume sau de ce nu, cu toate la un loc. Omleta este creatia de moment a bucatarului infometat sau doar pofticios, suporta nenumarate fantezii ale acestuia si te scapa si de toate resturile de prin frigider.

Pofta de weekendul asta s-a numit omleta taraneasca. Asta pentru ca a avut si ceapa si ardei si rosii si carnati. Cam asa:

6 oua mari
1 ceapa mica taiata julienne
1 ardei gras verde
2 carnaciori (eu am avut Meda semiafumati, foarte buni)
1 felie de branza topita (din cele subtiri pentru sandwichuri)
4-5 rosii cherry
patrunjel
cascaval ras
piper, sare, ulei

Am incins uleiul in tigaie si am aruncat in el ceapa, doua rosii cherry si ardeiul, toate taiate subtire. Le-am tavalit un pic, nu mult ca sa nu se prajeasca si am adaugat carnatii taiati rotocoale mici. I-am lasat si pe ei sa se rumeneasca putin. In timpul asta am batut bine ouale, am sarat, am piperat si am adaugat felia de branza topita rupta in bucatele si patrunjelul tocat marunt. Am aruncat amestecul in tigaie peste legume si carnaciori. Nu m-am straduit prea tare sa obtin o omleta ca la carte, impaturita frumos ba, din contra, am amestecat in ele ca la jumari si de-abia cand ouale s-au legat binisor de legume le- am intors usor cu o paleta si pe partea cealalta fara sa ma supar prea tare ca omleta mea nu ramane chiar intreaga. Aproape de final am aruncat deasupra o mana de cascaval ras, sa se topeasca usor. Am decorat cu restul rosiilor cherry feliate si am chemat lumea la masa.

Rezultatul obtinut il puteti vedea in imagine. Cat despre gust? As putea sa mananc asa ceva dimineata, la pranz si seara cateva zile-n sir fara sa ma supar.