luni, 27 iunie 2011

Desert usor cu caise


Dupa doua zile de Iasi -  cu miros de tei pretutindeni, caldura, gradina botanica, trandafiri, Copou, Eminescu si iar tei - si alte doua pe la tara - zile in care se intelege, nu am gatit (cred ca gratarele nu se pun si nici omletele sau ouale ochiuri) va propun un desert racoros si usor pe care l-am facut inainte sa plec in periplu si care mi-a placut mult!

Reteta este (pentru doua portii maricele):

250 ml Mascarpone
80 ml smantana dulce
6-8 caise coapte
2 linguri de zahar brun
o lingurita unt
vanilie (esenta sau pastaie, dupa cum aveti)

Asadar, am luat branza mascarpone si am amestecat-o intr-un castron cu smantana dulce astfel incat sa obtin o crema usoara, lejera. Intr-o tigaie pe foc am pus zaharul si cand a inceput sa se topeasca am aruncat peste el caisele taiate felioare, mai putin una dintre ele pe care am pastrat-o pentru ornat. Peste caise am pus si untul si vanilia si am mai lasat un minut, doua, pana fructele s-au inmuiat un pic iar zaharul cu untul s-au transformat intr-un sirop de culoarea caramelului. Am pus caisele astfel pregatite peste crema am amestecat usor sa nu transform totul intr-un piure si le-am pus in pahare. Deasupra am ornat cu caisa proaspata taiata felii. Si cu menta.



Foarte parfumat si bun. Plus ca e si foarte dragut desertul asta :P

marți, 21 iunie 2011

Somon cu portocale la cuptor cu garnitura de porumb cu avocado - pentru un strain :)



Provocarea unui strain :) m-a facut sa descopar o combinatie absolut incantatoare. Pentru cui ii este lene sa urmareasca linkul, provocarea era sa gatesc ceva in culorile orange, galben si verde. Dar verdele sa nu fie o leguma :0

Combinatia incantatoare de care vorbesc s-a produs intre somon, porumb si avocado. Toate stropite din belsug cu lime, portocala si lamaie. Somon cu portocale mai facusem - de fapt marinat in suc de portocale plus ceva coaja rasa si apoi bagat la cuptor. Asadar, cerinta cu culoarea "orange" era rezolvata. Insa combinatia de galben cu verde + conditia ca verdele sa nu fie o leguma :) imi dadea de furca! Tot cautand pe internet ceva cu porumb de pus langa somon - fiindca aveam nevoie de galben in farfurie si simteam eu (nu degeaba) ca porumbul s-ar imprieteni repejor cu somonul - am gasit o minunata salata de porumb cu avocado. Avocado? Dar e minunat, mi-am zis.  Indeplinim si conditia culorii verzi!

Asadar, inainte de a prezenta reteta  trebuie sa multumesc unui strain pentru ocazia oferita de a descoperi combinatii savuroase si ii dedic aceasta reteta care a fost deja botezata in familie "reteta strainului" :D
  • 2 medalioane de somon (ale mele au avut cam 200 grame fiecare)
  • 1-2 lime
  • 1-2 lamai
  • 1-2 portocale (va zic 1-2 pentru ca daca nu sunt zemoase, cate una din fiecare e can putin)
  • 250 de grame de porumb la conserva
  • 1 avocado
  • ulei de masline, sare, piper
Se incinge cuptorul la 180 de grade. Se sterg feliile de somon cu un prosop de hartie, apoi se sareaza si se ung cu ulei de masline. Dupa ce se aseaza in tava de cuptor (preferabil cea cu gratar, de la Ikea, ca sa nu se lipeasca de tava) se stropesc cu zeama unei jumatati din portocala (am avut o portocala foarte zemoasa, dar altfel cred ca merge si o portocala intreaga, nu strica cat mai multa zeama, ba din contra). Apoi cu zeama unei jumatati de lime si unei jumatati de lamaie.

Taiati cealalta jumatate de portocala in felii subtiri si asezati-le pe bucatile de somon. 

Sfat: daca aveti timp (eu nu am avut), dupa faza asta cu zeama de protocale bagati tava in frigider si lasati somonul sa se marineze in zeama de portocala sare si ulei de masline, macar vreo doua ore.

Puneti tava in cuptorul incins si coaceti pentru 15 -20 minute in functie de puterea cuptorului. Controlati din cand in cand daca s-a facut (va dati seama dupa culoarea care se deschide si dupa fibra care se desprinde cu usurinta cand incercati sa bagati furculita in el). Cand vi se pare ca e aproape gata, treceti cuptorul pe functia grill (daca aveti - si mi-as dori sa aveti pentru ca operatia asta face toti banii - si bagati tava cu somonul cateva minute sub grill ca sa se rumeneasca. Scoateti-l de acolo cand va place cum s-a rumenit (mai mult sau mai putin, dupa gust).

Intre timp aveti suficienta vreme sa pregatiti salata pe care o veti servi langa somon. Deschideti conserva, spalati si scurgeti boabele de porumb. Curatati avocado si taiati-l bucati mici. Uniti avocado cu porumbul intr-un castron si stoarceti peste ele zeama de lime si lamaie. Sarati, piperati dupa gust.

Asezati pe fafurie impreuna cu somonul si ornati cu sferturi de lime si lamaie. Rasniti piper proaspat pe deasupra. Divin! Mai ales cu un vin alb sec, foarte rece.

PS: Ca sa nu incalc promisiunea iar reteta sa aiba toate ingredientele verzi nelegume :) adaug aici la sfarsit un pont pentru cei care fac casa buna cu verdele (zazu?): presarati patrunjel din belsug peste salata de avocado si porumb. Este ingrozitor :P de buna.


vineri, 17 iunie 2011

Paste cu dovlecei si sos de gorgonzola


Pentru ca mi-era foarte pofta de paste. Dar si de dovlecei. Iar uniunea lor mi s-a parut foarte potrivita, mai ales in prezenta gorgonzolei.

Treburile au fost foarte simple. Am pregatit asa:
  • 300 grame de paste Barilla # 1 (capellini)
  • 2 dovlecei medii (ar fi mers si 3)
  • 200 de grame de gorgonzola dolce (mai exista si varianta picanta)
  • 1/2 pahar de lapte
  • 50 grame de unt
  • o lingura de ulei de masline
  • parmezan
  • busuioc proaspat
Am pus apa cu sare sa fiarba pentru paste. In timpul cat a fiert am curatat dovleceii de coaja, i-am taiat rondele subtiri si i-am calit in tigaie cu o lingura de ulei de masline. Ar fi bine sa faceti operatiunea aceasta in transe, eu i-am pus pe toti in tigaie si fiind prea multi nu s-au rumenit toti corespunzator. I-am scos deoparte pe fafurie, pe o hartie absorbanta.

Intr-o craticioara am pus la flacara mica pe aragaz untul cu laptele. Cand untul s-a topit am adaugat gorgonzola rupta in bucatele. Am amestecat din cand in cand pana am obtinut un sos cremos, consistent. Daca doriti ca sosul sa fie mai subtire, mai puneti lapte. Daca il vreti mai consistent mai adaugati gorgonzola.

Intre timp am pus si pastele la fiert si le-am tinut mai putin cu un minut decat scria pe pachet pentru ca urma sa le incorporez in sosul fierbinte ceea ce ar fi completat timpul de fierbere. Le-am scurs si le-am aruncat peste sosul de gorgonzola. Am amestecat. (sfat: adaugati treptat pastele peste sos ca sa nu va treziti ca sunt prea multe paste si prea putin sos). Dupa care am incorporat si dovleceii care deja se foiau in farfurie crezand ca vor ramane fara prietenele lor pastele si ca nu se vor mai putea scalda in gorgonzola:) I-am inveselit aruncandu-i in craticioara. Am presarat pe deasupra busuioc proaspat maruntit, am rasnit piper. Odata puse pastele in fafurii am ras si parmezan pe deasupra, evident. Domnul M. a turnat in pahare un vin rosu foarte potrivit momentului.

Concluzia?
Paste + dovlecei + gorgonzola dolce = LOVE :)

marți, 14 iunie 2011

Weekend lenevos, de sarbatoare

Cu gratare pentru the lazy cooker :)


si trandafiri pentru the keen gardener :D


si mese prelungite-n zi de vara pana'n seara


si plimbari in ciuda ploii, care oricum nu a venit :P






That's what I like  ;)

vineri, 10 iunie 2011

Clafoutis cu cirese si ciocolata - cu drag, pentru D



Azi este o zi speciala. Ziua cuiva foarte drag, care desi este departe de noi, ne este mai aproape ca oricand. Pentru ea am facut o prajitura care ii seamana pentru ca aduna laolalata doua gusturi contrastante dar care se completeaza de minune. Ciocolata si cirese. Dulce si racoros. Complicat si simplu. Puternic si fragil. Exact ca si D. La Multi Ani, D! La anul, pe vremea asta, vom manca impreuna din prajitura asta si vom petrece dublu, si pentru anul asta!


Reteta este luata (si adaptata) de pe unul dintre blogurile preferate de mine si de D. E atat de simpla si se face foarte repede, iar adaosul de ciocolata (de obicei clafoutis-ul nu are ciocolata in compozitie) o face sa semene cu chocolat fondant / moelleux au chocolat.

Ingredientele sunt urmatoarele:
  • 400 de grame de cirese
  • 200 grame de ciocolata amaruie (eu am folosit Heidi cu 70% cacao)
  • 2 oua mari
  • 2 linguri faina
  • 80 ml lapte
  • 4 linguri unt + 1 lingura pentru tapetat vasul
  • 2 1/2 zahar brun
  • un praf de sare
  • zahar pudra pentru ornat 
Se spala ciresele si se curata de samburi, pastrand pentru decor cateva cu samburi si codite (se spune ca aroma cireselor coapte ar fi mai puternica daca lasam samburii, asa ca daca nu va deranjeaza acest mic detaliu :) puteti sa le puneti cu samburi cu tot. Se aseaza ciresele pe fundul vasului / tavii in care veti coace prajitura. Eu de exemplu am folosit vase individuale si am repartizat in mod egal ciresele intre ele.

Se incinge cuptorul la 180 de grade. Se tapeteaza cu unt vasul / vasele.
Se topesc pe aragaz, la bain marie, ciocolata impreuna cu untul. Se pune amestecul deoparte sa se racoreasca. Intr-un castron se amesteca ouale cu zaharul, laptele si faina (si un praf mic de sare). Cand ciocolata s-a racorit se unesc intr-un vas cele doua mixuri (exact ca la chocolat fondant :) Cu o spatula de silicon se repartizeaza continutul peste ciresele din vas / vase.

Din cantitatile de mai sus am obtinut 4 vase ramekin de 200 de ml.

Se baga la cuptor pentru 20 de minute. Se lasa sa se racoreasca si se pudreaza apoi cu zahar. Se decoreaza cu cirese.





Weekend (prelungit) placut si fara ploi!

joi, 9 iunie 2011

Supa crema de mazare cu menta si bacon - o dedicatie cu drag :)


Stiu pe cineva care nu iubeste verdele in farfurie :) Si pe altcineva care sare mereu in apararea acestei culori. Ba, chiar o promoveaza intens in retetele sale. Reteta de astazi e demult promisa si dedicata special  Zazuzei care cu a sa Gulaschsuppe are grija sa imi mentina zilnic pofta de mancare la cote maxime, dar sa imi si starneasca frecvent dorul de Austria, tara aia perfecta unde se gasesc painea mea preferata, berea gustoasa si gulasul perfect.

Totul a inceput atat de simplu precum se vede aici:


A fost simplu pentru ca - luati-o ca pe o mare suparare! - n-am ajuns sa cumpar mazare proaspata inainte de inchiderea pietei (stiati ca acum pietele se inchid la ora 19:00?) Resemnata, am facut vanzare magazinului Real unde o punga de mazare congelata de 400 grame m-a costat 135 de lei. Da, atat m-a costat, pentru ca desi am intrat decisa sa cumpar numai mazare si menta, la fata locului am constatat ca n-ar fi rau sa iau si aia si aialalta, stiti voi, nu trebuie sa detaliez.

Dar pe urma totul a mers struna. Pentru ca e o reteta simpla, simpla. Ne trebuie numai:
  • 250 grame mazare (proaspata, congelata, la borcan - cum vreti)
  • 1 cartof de marime medie, taiat cubulete
  • 70-80 grame bacon taiat cubulete
  • 500 ml supa de pui sau legume (eu am avut la congelator, puteti face si dintr-un cub concentrat dar ar fi mai bine sa evitati asta :)
  • o mana mica de menta proaspata, tocata
  • ulei de masline, sare
Se pune intr-o oala baconul si se amesteca pe foc pana se rumeneste si isi lasa un pic de grasime. Odata rumenit, se pune deoparte o cantitate mica pentru decorat. Se adauga apoi in oala supa de pui si cartoful taiat cubulete. Dupa 5-6 minute se pune si mazarea in oala si se lasa sa fiarba timp de vreo 12-15 minute. Spre sfarsit adaugam si menta tocata. Cand mazarea si cartoful au fiert se ia de pe foc oala, se lasa sa se racoreasca iar apoi se transfera totul in blender, se adauga sare dupa gust si se mixeaza. Se pune in cani / farfurii si se decoreaza cu bacon prajit si un pic de ulei de masline. De data asta n-am incercat dar cred ca data viitoare o voi garnisi pe deasupra cu putina smanatana in loc de ulei de masline :)



Alaturi de crema de linte rosie, crema de ciuperci si supa crema de rosii - crema de mazare a intrat in topul supelor mele preferate. Este buna, racoroasa dar satioasa. Si simplu de facut.

Saptamana viitoare, din seria "speciale" inaugurata cu ocazia acestei retete cu dedicatie, voi da curs unei provocari :) serioase lansate de un strain intr-unul din comentariile de pe acest blog si voi gati o reteta in trei culori alese de el :D.

Ramaneti aproape (si ganditi-va ce culori v-ar placea sa aveti in farfurie, cine stie poate continuam jocul!)

luni, 6 iunie 2011

Tiramisu (la cupa)

V-ati gandit ca urmeaza ceva dietetic nu? Poate o supa sau o salata sau un shake de fructe? Ei bine, nimic din toate acestea deocamdata :) Pentru ca weekendul este dedicat placerilor culinare vinovate - de data asta tiramisu si-a cerut din plin drepturile de desert preferat al familiei.

Pentru mine, aceasta este reteta perfecta de tiramisu. De-a lungul timpului am tot cautat reteta mai apropiata de cea mancata candva in Italia. Cel mai bun tiramisu. Nu de alta, dar am dat si peste altele mai putin bune, tot in Italia.

In Romania nu am gasit inca un Tiramisu care sa se apropie de cel care mi-a placut mie si care - am aflat ulterior din search-urile date pe internet - este, se pare, reteta originala. Fara frisca, fara albus de ou.

Intr-una din incercarile mele, s-a intamplat ca prajitura sa nu se lege tocmai bine chiar dupa 24 de ore de tinut la frigider. Cred ca si din cauza faptului ca am exagerat un pic cu cantitatea de alcool :P (nu bauta, ci pusa in prajitura). 

Si atunci, ca sa nu mai am astfel de probleme, am pus Tiramisu in cupe.

Si acum sa trecem la reteta. Avem nevoie de:
  • 6 galbenusuri de ou
  • 500 grame Mascarpone
  • 500 de grame piscoturi Savoiardi  
  • 125 ml Marsala (sau vin Lacrima lui Ovidiu, sau coniac dar mai putin, cam 75 ml)
  • cam 300 ml de cafea tare si buna, un pic indulcita
  • 120 grame de zahar pudra
  • cacao pentru pudrat
Se bat spuma galbenusurile cu zaharul intr-un vas ce poate fi pus ulterior la bain marie. Cand totul este omogen se aseaza vasul intr-un alt vas cu apa, pe aragaz la foc mediu si se bate in continuare. Eu am folosit mixerul de la inceput pana la sfarsit. Treptat se incorporeaza si vinul. Se ia de pe foc in momentul in care crema s-a ingrosat suficient cat sa nu mai curga cu usurinta de pe paletele mixerului.Se lasa sa se racoreasca.

Intr-un alt castron se pune crema Mascarpone si se freaca spuma (ca sa nu aiba cocoloase). Se adauga peste ea crema de oua racita si se amesteca usor pana se omogenizeaza amestecul, de preferat de jos in sus.

Se baga la frigider pana cand va aranjati tava sau cupele in care urmeaza sa asezati prajitura. Oricare dintre recipiente ati folosi, este bine sa va faceti calculul astfel incat sa aveti un rand de piscoturi, un strat de crema, inca un rand de piscoturi si sa terminati cu un rand de crema. Puneti-va si cafeaua (racita in prealabil) la indemana, intr-o farfurie in care sa inmuiati piscoturile.

Asadar, inmuiati piscoturile in cafea (doar cate o secunda-doua pe fiecare parte) si asezati-le in strat uniform in tava sau pe fundul cupei. Puneti deasupra un strat generos de crema. Continuati cu urmatorul rand de piscoturi inmuiate in cafea si din nou cu crema. Cand ati terminat, acoperiti cu o folie de aluminiu si bagati la rece pentru cel putin 12 ore (recomandabil ar fi 24). Chiar inainte sa o serviti pofticiosilor inarmati din timp cu lingurite, presarati deasupra cacao cu ajutorul unei strecuratori.

In varianta cupelor va vor intra mai putine piscoturi si veti manca mai multa crema (un fel de zabaglione dar cu adaos de mascarpone) ceea ce mie imi place mai mult :)

Varianta tavii - neavand albusuri si frisca in compozitie este uneori posibil sa se lege mai putin (in functie de cat de mari sunt ouale, cat de mult iti scapa piscotul in cafea :D, etc) asa ca atentie la consistenta cremei.

Oricum, sugestia mea este sa incercati macar o data reteta asta ca sa simtiti diferenta.

joi, 2 iunie 2011

Tarte cu ciuperci si tarte cu anghinare. Bine, si cu prosciutto :-)



Continuam in aceeasi nota, de indopat seara cu bunatati facute rapid, dupa retete simple si pe principiul "cu ce avem in casa" pentru ca turele de super / hipermarket ne displac total si le amanam cat mai mult cu putinta. De data asta lucrurile s-a precipitat un pic pentru ca s-au anuntat si prieteni in vizita exact cand eu ma gandeam ce sa gatesc repede si bun. 

Si fiindca aveam in congelator un aluat pentru foetaje, am "rasfoit" un pic prin blogosfera in cautare de idei. Am gasit sugestii destule dar cea mai tentanta a fost cea de la mazilique citire, pe care am adaptat-o my way, of course.

Intai si intai am pus la dezghetat aluatul. Adica l-am scos din frigider si l-am pus pe masa :). Apoi am calit un pic in tigaie niste ciuperci dintr-o conserva (in ulei, cu mirodenii)  - dar merg foarte bine si ciuperci proaspete, sau hribi uscati rehidratati - impreuna cu o ceapa uscata, doua fire ceapa verde, patrunjel si un ardei mic verde si el, taiate marunt. Am mai scotocit prin camara si am gasit niste anghinare in ulei de floarea soarelui care se pitea in intuneric. Degeaba - tarta scrie pe tine, i-am spus. In frigider am descoperit rosii cherry fooaarte coapte si le-am poftit si pe ele la aceasta lucrare. Am mai dat si peste niste felii de branza topita ceva branza gorgonzola "dolce" si un pachet de prosciutto. Well, gustarea frugala menita sa acompanieze berea avea sa se transforme in festin!

In timpul asta s-a dezghetat aluatul si l-am intins cu sucitorul in tava cuptorului dupa ce in prealabil am asezat dedesubt niste hartie de copt. Odata asternut aluatul, am pus pe toata suprafata lui 3 felii de branza topita rupta bucatele si apoi am pus pe jumatate din aluat ciupercile calite impreuna cu ceapa, patrunjelul si ardeiul iar pe cealalta bucatile de anghinare. Peste toate am presarat sferturi de rosii cherry si patrunjel din abundenta.  Am bagat la cuptor.

In timpul asta am pregatit a doua tava (de cuptor) intinzand aluatul pe hartie de copt, ma rog la fel ca la prima. Iar pe aluat am pus bucati de gorgonzola si fasii de prosciutto. Pe deasupra am presarat busuioc si parmezan (aici am gresit, a iesit un pic sarata - buna pe gustul meu, dar se stie cat de sarat mananc eu). Cat s-a facut tava cu ciuperci am facut si poze la cea cu gorgonzola sa vedeti inainte si dupa.


Dupa insa, n-a mai fost chip sa pozez ceva. Pofta era prea mare si pana sa iau eu aparatul nu mai ramasese mare lucru de pozat.

Topul preferintelor publicului a fost asa: locul I - tarta cu prosciutto si gorgonzola, locul II - tarta cu ciuperci, locul III - tarta cu anghinare. Pot sa confirm: primele doua sunt picante si cu multa personalitate in timp ce a treia are un gust mai delicat.