miercuri, 21 septembrie 2011

La ferma de scoici Dalboka



Sau despre cum m-am dus la pomul laudat cu sacul ... plin de asteptari.

Da, v-ati prins, nu mi-a placut. Bine, este nevoie de o precizare totusi: nu mi-a placut partea cu mancarea, dar locul este superb. Am nimerit si o zi cu mare involburata, vant si cer schimbator si ce culori aveau apa si cerul .. Din pacate mi s-a terminat bateria la aparatul foto fix dupa ce am pozat mancarea - acum oripilati-va: "mancarea prima?!" Da, pentru ca de-aia mi-am facut blog culinar si nu de peisaje sau natura :P

Dar sa o luam in ordine. Drumul pana acolo a fost ok, intre timp - de cand tot zic eu ca ma duc - Kavarna si Dalboka apar pe indicatoare asa incat nu a ridicat probleme de orientare. Panta aia care coboara spre ferma / restaurant, despre care se vorbea pe net ca ar fi abrupta, greu de abordat cu masina dar si pe tocuri, etc. etc. era  asfaltata. E drept ca daca se intalnesc doua jeepuri pe drumul ala in anumite portiuni s-ar putea sa fie cam complicat dar portiunile ingustate sunt scurte. Am coborat asadar panta cu masina si in timp ce coboram de pe un camp pustiu am dat nas in nas cu o priveliste incredibil de frumoasa cu marea. Am parcat (muuulte masini de RO) si am fost abordati imediat de cate un reprezentant al fiecarui restaurant: cel din stanga si cel din dreapta. Asta stiti deja, zic eu, ca sunt doua restaurante si fiecare isi disputa suprematia in materie de bunatati din scoici.

Eu l-am ales pe cel din dreapta. Motivul a fost pe de-o parte ca in review-urile gasite pe net avea mai multe voturi pozitive decat cel din stanga si pe de alta pentru ca imi placea la nebunie cum arata, cu plasa aia agatata peste mese.

Restaurantul din dreapta





Ne-am asezat la masa patru oameni, dintre care unul care nu mananca scoici sau peste nici sa il pici cu ceara - nu stiu cu cine o semana, ca mi-e ruda buna:) iar eu sunt amatoare de chestii din astea. Asa ca domnul mofturos s-a "infruptat" dintr-o salata chopska pentru ca alte feluri fara legatura cu scoicile sau pestele nu exista in meniu (nici cartofi prajiti nu au / fac).

Am primit un meniu in limba romana, chelnarita vorbea in limba romana. Am luat cate o bere Kamentiza si ne-am pus pe studiat meniul, iar eu pe scormonit din amintiri recomandarile altora care fusesera acolo. Mi-am adus aminte ca citisem undeva prin blogurile mele preferate de micul dejun al lui Neptun, ca ar fi bun de tot. Si l-am comandat in deschidere impreuna cu o portie de icre. Apoi am frunzarit optiunile pentru felul doi si ne-am comandat asa: scoici in sos picant, scoici in sos de vin si scoici Burgas (umplute cu orez). Si am zis: sa vedem ce si cum si om mai comanda noi (asta da, inspiratie!).

N-apucasem ne terminam berea cand am vazut-o pe vasnica noastra chelnerita indreptandu-se suspect spre masa noastra cu o tava incarcata ochi cu mancare purtata pe umar. Tocmai voiam sa zic ca nu cred sa fie comanda noastra ca nu aveau cand s-o pregateasca. N-a fost cazul, tava a fost pusa cu hotarare pe masa si ce ne-au vazut ochii? ni se adusese toooaata mancarea comandata! Gustari, salata, felul doi, tot. Mai putin vinul - iar in mintea noastea peste + bere nu se imprieteneau nici sa le bati.

In suflete ne incoltise deja o usoara dezamagire. Scoicile aveau sa se raceasca pana mancam noi gustarile, ne gandeam. Dar aveam sa constatam ca nu era cazul sa ne facem probleme pentru ca toata mancarea, inclusiv scoicile mele in sos de vin si unt, era rece. Dar sa va spun cate ceva despre fiecare fel in parte:

Salata de icre


Ati mancat icre facute gata, cumparate din supermarket? Asa erau. Daca le-ar fi adus la masa intr-o cutie de icre gata facute cu eticheta Negro sau alta firma pe ele nu m-as fi mirat nici un picut.

Micul dejun al lui Neptun


Bun, dar nu sa cazi pe spate sau sa zici ca te perpelesti noaptea de pofta lui. De data asta macrourile sau heringii marinati cumparati din comert sunt la fel sau chiar mai buni. Patru, pardon, trei oameni nu au dovedit platouasul in cauza.

Scoici Burgas (umplute cu orez)


Reci. Orez lipicios, fad - un orez cu putin sos de rosii si patrunjel. Scoicile mici, mici de-abia se iteau din orez. Bottom line: mai mult pilaf decat scoici Burgas.

Scoici in sos de vin alb



Portioara pe care o vedeti mai sus ("portiile imense" de la Dalboka = alt mit demolat) si care costa 11 leva, adica 24 de lei, ar fi fost cea mai buna chestie din cate am incercat acolo (scoici, ceapa inabusita, ciuperci, patrunjel in sos de vin alb si mult unt) daca nu ar fi fost rece ca gheata.

Scoici in sos picant



Cand a venit la masa felul asta, m-am uitat cu invidie pentru ca initial asta voiam si eu sa comand si mi-a parut rau ca m-am razgandit. Oala avea capac si firesc m-am gandit ca in sfarsit scoicile alea sunt bune si calde. Am ridicat capacul insa nici macar o suvita de abur nu s-a ridicat din oala. Evident, erau reci. Dar am lasat la urma cireasa de pe tort. Cand am gustat scoicile in sos picant nu mi-a venit sa cred. Sosul picant era celebrul sos dulce-iute pentru pui care se gaseste in supermarket in sticlute diverse, ala gelatinos, rosior, cu cojite de ardei iute prin el. Oare cat de greu ii era bucatarului sa faca un sos din rosii naturale cu ardei iuti (ca tot geme Bulgaria de rosii si ardei) in loc sa verse o sticla de sos cumparata de-a gata peste niste scoici inabusite? 

Vinul din fericire a fost bun si rece, desi dupa toate astea m-as fi asteptat sa fie cald, logic nu?

Stiu ca va intrebati de ce nu am cerut sa ne incalzeasca mancarea? Unul la mana: pentru ca mult timp dupa ce ne-a adus totul pe masa chelnerita noastra a disparut si cam asa s-a intamplat si cu colegii ei de parca o gaura neagra ii inghitise subit. Iar doi - ca le mancam reci sau amortite un pic in microunde era cam tot aia.

Pranzul a costat 76 de leva adica 160 si un pic de lei fara bacsis. Eu zic ca este mult pentru ca nu ne-a placut. Daca ne-ar fi placut altul ar fi fost discursul.

Poate este de vina si experienta anterioara - de exemplu scoicile din Bruxelles sau scoicile mancate in in Maine, pe malul oceanului, mari si carnoase si care vin aburinde in cratite cu capac si cu cartofi prajiti fierbinti alaturi, numai buni de tavalit prin sosul cu maioneza si usturoi. Odata ce experimentezi asta e bine sa nu ai asteptari prea mari de la ferma de scoici Dalboka.

Oricum, intr-una din zilele astea ma voi razbuna: voi devaliza Metro de scoici si le voi gati in toate felurile de mai sus. My way. Si cu cartofi prajiti si sos alaturi. Razbunare!

NB: Asta, laolalta cu un pranz in Sozopol si o felie de pizza la colt de strada (not me!!) au fost singurele experiente culinare neplacute din Bulgaria. Despre restul - numai de bine.

luni, 19 septembrie 2011

Vacanta la Nessebar




Hello everybody :) sau mai bine ar trebui sa spun dobri den sau cum s-o scrie ca asta am spus sapte zile la rand cat am fost in vacanta la vecinii bulgari. Va marturisesc fara jena ca mental eu sunt inca in vacanta, de gatit nu am mai gatit de nici nu mai stiu cand, iar acum ma gandesc serios cum sa imbin my tasty hobby cu o dieta care sa ma ajute sa dau jos kilogramele acumulate din cauza mancarii prea bune si prea ieftine din concediu.

Dar. Pana ma decid cam cum ar trebui sa arate meniul urmatoarelor zile (adica nu salata de rosii cu branza si iar salata de rosii cu branza :) asa cum mananc  de cand m-am intors din vacanta) si pana sa incep sa postez din nou din experimentele mele culinare va las in compania catorva imagini din vacanta la Nessebar (deci NU Sunny Beach, sa fie clar pe motiv ca I totally hate regimul all inclusive cu mancat de 3 ori pe zi x minim 7 zile in acelasi loc - ci Nessebar orasul vechi). In prezent selectez la greu din cele 946 de fotografii din care avem cateva si cu mancare, of course ;).

Voi reveni si cu mai multe vorbe despre concediul asta, dar pana atunci va spun pe scurt ca:
- mi-a placut mult de tot
- pentru cat de mult mi-a placut, a costat putin de tot
- Nessebarul vechi e unul dintre cele mai fermecatoare locuri pe care le-am vazut si din punctul meu de vedere (sorry, doamna Udrea!) litoralul romanesc poate sa ma mai astepte vreo cateva sute ani cand exista asa ceva la distanta de 6 ore de mers cu masina de casa mea.

NB: ce vedeti in poza de sub titlu e privelistea de la geamul camerei noastre (care era de fapt un apartament) care avea in spate zona de shopping si restaurante iar in fata - marea.
Si o intrebare rapida: cat ziceti voi ca ar costa o camera / un apartament cu o asemenea vedere la Mamaia? Eu una o sa revin sa va zic cat costa cel din Nessebar si atunci o sa vedeti diferenta dintre bulgari si romani cand vine vorba de facut turism.

S-aveti o saptamana buna!