luni, 31 octombrie 2011

Salata de macrou marinat



Uite ca a venit din nou vremea rece si odata cu ea vremea tuicii :) si langa tuica se cer tot felul de bucate care sa mearga cu "taria" iar salata asta de macrou este numai potrivita pentru asta.

Mie imi place mult de tot si sper sa va placa si voua. Ca sa o probati aveti nevoie de:

o galetusa de macrou marinat, musai marca Bonito (am probat tot ce e pe piata, asta mi se pare cel mai bine facut) - se gaseste in toate supermarketurile
doua maini de masline, musai Kalamata
o ceapa, musai rosie  :)
ulei de masline extravirgin
sare, piper

Eu iau macroul din galetusa bucata cu bucata si il curati de piele si oase si il tai marunt castronul in care voi servi salata la masa. Odata terminata operatiunea asta tai ceapa solzisori si o arunc si pe ea in castron. Apoi maslinele curatate de samburi si taiate in patru pe lungime. Stropesc totul cu ulei extravirgin din abundenta. Sarez si piperez, amestec totul bine. Este excelenta. Binenteles, cu conditia sa va placa pestele marinat :)

Cu asta m-am delectat saptamana trecuta, plus o minunata supa de pui cu galusti:


si cu un humus rapid si simplu facut din trei cutii de naut, tahini, zeama de lamaie, usturoi si ulei de masline




si cam atat la capitolul chestii demne de bagat in seama, si asta numai pentru ca mi-am petrecut mult timp pe afara, culegand ultimele roade ale gradinii mele


am fost la festivalul tuicii :)









si am avut de sarbatorit lucruri bune si m-am intalnit cu multi oameni dragi pe care nu i-am vazut de un car de vreme.

Si mi-am spus: uite ca si toamna poate fi frumoasa ...

luni, 24 octombrie 2011

Unt cu rosii uscate, usturoi si busuioc sau, mai simplu, unt RUB :)

Pentru o zi de luni atat de friguroasa, urata, nesuferita si posomorata si .. mai puneti ceva de la voi, am o reteta scurta si simpla dar care va face minuni diseara pana incalziti supa sau faceti salata sau, ma rog, friptura pentru aia mai carnivori :D

Ma tot tin sa va spun despre piesa de rezistenta a meselor din ultimul timp (adica de cand am venit din Bulgaria unde am mancat aceasta minunatie) unde untul RUB raspunde de potolirea temporara a foamei si deschiderea apetitului pentru dezmatul ce va sa vina.



Daca aveti in casa:
  • un pachet de unt (200 grame)
  • o mana de rosii uscate la soare (6-7 bucati)
  • o mana de busuioc proaspat
  • sare si usturoi (3-4 catei)
nu aveti nici o scuza sa nu faceti aceasta gustare de intins pe paine prajita inainte de masa.


Scoateti untul de la rece sa se inmoaie putin. Maruntiti rosiile si busuiocul si dati prin presa usturoiul. Amestecati untul cu restul ingredientelor si sarati.


Puneti amestecul in recipientul in care urmeaza sa il serviti la masa si tineti-l la frigider pana la momentul potrivit. Serviti-l la masa langa un cos cu felii calde de paine cu coaja crocanta. Enjoy!










joi, 20 octombrie 2011

Paste cu gorgonzola si rosii cherry


Ma reintorc la dragostea mea cea mare, pastele. Si la una dintre retetele mele preferate :)
Pentru vreo patru portii avem nevoie de urmatoarele:
  • 400 gr de paste (merg cam toate eu am incercat cu penne, fusilli, tagliatelle  si chiar cu spaghetti, dar cred ca ideale sunt cele care "retin" sosurile pe ele - fusilli, penne)
  • 250-300 gr de gorgonzola (exista "dolce" sau "picante" eu aleg intotdeauna picante)
  • 250 gr rosii cherry
  • ulei de masline extravirgin
  • o mana zdravana de busuioc proaspat
  • piper proaspat rasnit
  • parmezan ras (optional - eu de data asta n-am pus din motive de calorii prea multe)
Am pus apa cu sare la fiert pentru paste.
Am taiat rosiile cherry jumatati si le-am stors un pic de zeama iar gorgonzola am taiat-o cubulete.
Intr-o alta cratita (mai larga, sa incapa ulterior si pastele) am pus doua linguri de ulei de masline si am adaugat gorgonzola taiata cubulete sa se topeasca. Si acum focul mic, ochii pe cratita si lingura pregatita sa invartim in gorgonzola ca altfel se lipeste foarte repede! Cand branza a fost aproape topita am aruncat peste ea rosiile si am invartit olecuta. Le-am lasat sa se imprieteneasca cu gorgonzola, la foc mic de tot vreo cinci-sase minute, faza in care rosiile isi mai lasa din zeama si sosul se mai subtiaza un pic.
In timpul asta am pus pastele in apa ce clocotea deja si le-am fiert cu un minut mai putin decat ar fi trebuit ca sa iasa al dente ca sa le pot pune in sosul clocotind. Le-am scurs de apa bine si le-am transferat in cratita cu sos (cat inca era pe foc mic) in vreo trei transe, ca sa ma asigur ca nu sunt prea multe pentru cantitatea de gorgonzola (tehnica valabila in cazul meu pentru orice paste cu sos).  
Am amestecat usor sa ma asigur ca sosul imbraca bine pastele si in timp ce amestecam am adaugat si busuiocul maruntit, sa se prinda si el in joc.

Odata impartite in farfurii am presarat deasupra parmezan ras. N-am uitat sa pun alaturi un vin rosu  foarte bun :) Mda. Pedeapsa de azi pentru dezamatul hipercaloric de aseara se va numi salata verde si supa de rosii.

Nadajduiesc. Nadajduiesc??

miercuri, 19 octombrie 2011

Crumble cu mere


Pauzele lungi si dese ... sunt numai pe blog, si asta pentru ca in ultimul timp am gatit lucruri simple, ca la mama acasa: fasole batuta, varza calita, ghiveci, ciorbe ... Nu stiu de ce am avut o aplecare catre bucataria romaneasca si lucrurile ce imi amintesc de copilarie. Am facut pana si gris cu lapte si piure de cartofi :) Acum visez la o mamaliguta cu branza si smantana si oua ochiuri.
Dar printre toate mancaricile astea - pe cat de gustoase pe atat de simple si cunoscute, prea cunoscute ca sa ma laud cu ele pe blog :) - am mai strecurat in cate o seara si cate o noutate. De unele m-am si indragostit, cum ar fi acest crumble cu mere care a luat locul faimoaselor placinte cu mere din toamnele de altadata.

Si a avut asa un succes ca ladita cu mere parfumate de toate soiurile, primita cadou - s-a terminat cat ai zice "crumble". Merele au fost pregatite pentru imprietenirea cu aluatul in diverse feluri, in functie de timp, inspiratie si resurse. Dar cel mai simplu si mai simplu ramane modul de pregatire asemanator cu tarta tatin in care avem pentru umplutura:
  • cam 1 kg de mere curatate si taiate cubulete
  • 100 grame de zahar
  • vanilie (un baton, dar merge si esenta)
  • 50 ml de coniac (am pus Grand Marnier ca nu aveam coniac)
  • 50 grame de unt
Si purcedem la pregatirea merelor: am caramelizat intr-o tigaie zaharul iar cand a devenit auriu, am adaugat merele, untul, esenta de vanilie si la scurt timp coniacul. Am lasat la foc mic merele cat timp am facut aluatul; s-a format un sos caramelizat extraordinar de apetisant care s-a lipit usor de mere, yummy (aici trebuie supraveghere atenta, foarte usor se da din caramelizare in arsura).

(NOTA: Intr-una din dati, am adaugat peste toate astea si nitica smantana lichida pentru frisca si n-a fost deloc rau).

Cand am luat merele  de pe foc aluatul era gata. Un aluat facut din:
  • 200 gr faina
  • 120 gr unt (foarte rece, taiat cubulete)
  • 50 gr zahar
  • 1 praf de sare
toate puse in robot si mixate pana s-au facut firimituri (crumbles, na:)

Am repartizat merele in niste vase termorezistente si am presarat deasupra firimiturile de aluat, fara sa le presez. Recunosc, am pus destule firimituri, e grozav aluatul asta ... Peste firimituri am presarat niste zahar brun si un praf de scortisoara. Am bagat la cuptor pentru vreo 25 minute la temperatura moderata pana ce suprafata s-a colorat in maroniu si a capatat aspect crocant. Zaharul brun si scortisoara de deasupra fac minuni impreuna.

Afara intuneric, frig si vant, in casa cald si ceai cu aroma de vanilie langa un crumble cu mere. Dean Martin in surdina si lumanari cu scortisoara. Remediu garantat impotriva frigului venit timpuriu (of, sase luni de acu' inainte sa ne tot tratam ..)





vineri, 7 octombrie 2011

Fusilli alla puttanesca



De mult ma tot tin sa fac reteta asta. Am tot ezitat pentru ca nu ma inspira foarte tare sosul cu ansoa. Dar trebuia sa incerc, nu?   De simplu, e simplu. Am pregatit patru portii asa:

Ingrediente
  • 400 de grame de paste de buna calitate (traditional se folosesc spaghetele, pennele si linguinele, dar  dupa cum vedeti in poza eu aveam doar fusili in dulap)
  • 100 de grame masline fara samburi
  • o cutie de rosii decojite, de 400 de grame
  • 1 ceapa
  • 2 catei de usturoi
  • 2-3 linguri de capere
  • 4 fileuri de ansoa in ulei
  • o legatura de patrunjel
  • 1 ardei iute
  • ulei de masline
Se calesc in ulei ceapa, usturoiul si ardeiul iute, toate maruntite. Se adauga fileurile de ansoa (puteti sa le puneti intregi se vor topi oricum) apoi caperele si maslinele si jumatate din patrunjelul tocat marunt amestecand in continuu sa nu se prinda. Peste toate astea se arunca rosiile taiate cubulete. Se lasa sosul sa scada pana capata consistenta dorita, apoi se sareaza (nu mult, ansoa-ul este foarte sarat) si se pipereaza. Pastele se fierb conform instructiunilor de pe pachet, se scurg si se unesc cu sosul. Se adauga deasupra restul de patrunjel si se mananca cu pofta :)

Ma rog, unii s-au plans ca gustul de peste nu le-a placut. Acuma de ce sa nu recunosc - daca ma puneti sa fac o lista cu preferintele mele in materie de paste puttanescile au adversari puternici in cursa catre primele locuri ;)

Dar incercati si voi si vedeti. Sau daca deja ati incercat, spuneti-mi daca voua va plac au ba.

Weekend placut si bucurati-va de ultimele zile calde din anul asta!

marți, 4 octombrie 2011

Magiun de prune



Cea mai scurta si simpla reteta de pana acum. Se iau - a se citi "primesc" in cazul meu :) - doua kilograme de prune brumarii dulci ca mierea. Se spala, se rup pe din doua si se scot samburii din ele. Se arunca intr-o cratita cu fund dublu si se tin pe foc mic pe aragaz vreo trei ore, amestecand din cand in cand, mai ales spre sfarsit cand se evapora zeama. Sunt gata cand arata ca un ... magiun. Nu am pus peste ele nimic altceva decat un praf de scortisoara. Si nici nu le-am pasat cu blenderul, erau suficient de bine facute. In bucatarie a mirosit divin. Iar gustul: nu mi-a venit sa cred ca e un magiun fara zahar.

La asta adaugati zero remuscari cand mananc dimineata magiun din asta pe paine neagra. Ba, chiar imi pot permite si un pic de unt :)

De pastrat, il pastrez in borcane (abia daca au iesit doua) in frigider; n-ar sens sa ma complic cu conservarea magiunului pe termen lung, simt ca sfarsitul ii este oricum aproape :)

Happy Tuesday!


luni, 3 octombrie 2011

O kavarma si alte bulgarisme

Cand am plecat in Bulgaria in vacanta mi-am propus sa gust specialitatile bucatariei bulgaresti dar odata ajunsa acolo nu am reusit sa ma tin de ce mi-am propus pentru ca am fost uimita sa constat cat de multe mancaruri ar fi trebuit sa incerc. Totusi sunt cateva pe care le-am incercat si mi-au placut cam toate:

Shopska salad

adica salata din rosii, castraveti, ardei, ceapa si branza - incredibil de buna de fiecare data.

Saci

- un mix de carne la gratar servit laolalta cu legume pe o plita foarte incinsa (plita de care mi-am cumparat si eu, evident, si am si executat vreo doi-trei "saci" de-atunci :) uite cam asa:



Supa tarator
- buna desi tot timpul am avut senzatia ca mananc un tzatziki diluat

Kavarma

- care face subiectul postarii de astazi si al unui pranz minunat de saptamana trecuta :)

Si trebuie sa listez aici, desi stiu ca un banal gratar de peste proaspat nu e tocmai tipic bulgaresc, ceva ce mi-a placut si am mancat prima oara:


Lavrac / Levrac

un peste cu carne alba si ferma, asemanatoare cu cea a doradei (pe care, by the way, nu l-am vazut pe la noi desi e peste de Marea Neagra)

Dar sa revenim la kavarma noastra. Kavarma este un fel de ghiveci sau tocanita si ca orice mancare de felul asta lasa o groaza de loc liber imaginatiei celui care o pregateste. Poate fi doar cu legume sau si cu carne de diverse feluri: porc, vita, pui, oaie. Uneori are si orez. Eu am mancat din cea de pui cu legume si tot din asta am facut si acasa. Este o mancare delicioasa, pentru care trebuie sa va rezervati timp destul, pentru ca tot secretul consta in gatitul foc mic, in cuptor, timp de cateva ore bune. Cum pe internet am gasit o groaza de variante traduse si adaptate in fel si chip, am ales pana la urma sa o fac bazandu-ma pe memoria gustului lasat de kavarma mancata in Bulgaria.

Am avut, asadar (pentru vreo 4 portii):

1 piept mare de pui
2-3 cepe medii
2 cartofi mari
4 ardei kapia copti pe tabla
4-5 catei usturoi
300 grame de ciuperci
3 rosii
ulei de masline
sare, cimbru, o foaie de dafin
o legatura mare de patrunjel

Am sarat pieptul de pui l-am taiat cuburi si l-am calit in tigaie in ulei. Am scos puiul si l-am pus deoparte in vasul de ceramica in care urma pun la cuptor kavarma. Apoi am calit in aceeasi tigaie ciupercile - tot cuburi, ceapa taiata mai grosier si cartofii, cuburi si ei. Ordinea nu trebuie sa fie neaparat asta. Rosiile au fost si ele taiate cuburi si stoarse un pic de zeama, tavalite apoi prin ulei de masline impreuna cu cateii de usturoi taiati felioare (si adaugati un pic mai tarziu decat rosiile ca sa nu se maroneasca cumva!).

Cand bucatile de pui si toate legumele calite s-au regasit in vasul de ceramica am adaugat peste ele si ardeiul kapia curatat de cozi si seminte si taiat patratele. Am mai presarat putina sare, piper proaspat rasnit, cimbru si am pus si o foaie de dafin. Am bagat totul la cuptor in vasul acoperit cu capac, la un foc domol, pana cand zeama a scazut suficient de mult sa fie pe gustul meu (din categoria "invatati din greselile altora"  - nu stiam de ce se umpluse bucataria de fum la un moment dat, dar mi-am dat seama repede ca pusesem capacul etans si zeama daduse pe dinafara si se ardea in cuptor, si se explica de ce in nota ce urmeaza :) Totul a durat cam doua ore jumatate - trei, timp in care am rezistat cu greu aromelor ce veneau dinspre cuptor.  Cand a fost gata, am presarat peste mancare patrunjel proaspat tocat.

Nota: ceea ce vedeti mai jos este un vas tipic de kavarma care se gaseste in Bulgaria in diferite dimensiuni. Cel din imagine este de o portie - zic ei; de doua portii - zic eu. Acest vas este special conceput cu o gaura in capac ca sa nu patesti ce am patit eu. Numai ca eu, desi aveam doua vase de-astea, am vrut sa fac un pic mai multa kavarma si am zis ca n-o fi foc daca o gatesc in vasul roman cu capac (dar fara gaura). N-ar fi fost - daca mi-ar fi dat prin cap sa dau un pic capacul deoparte :))

Revenind la mancare: e foarte buna si e numai potrivita cu toamna de afara, cu seri mai reci. Seamana cu ghiveciul nostru iar eu chiar am de gand sa repet curand experienta cu alte combinatii de legume dar si cu orez laolalta cu ele. Si cred ca imi voi lua inima in dinti si voi incerca si o combinatie cu carne de oaie.

S-aveti o saptamana buna!