marți, 28 februarie 2012

Supa gulas. Si niste note de excursie :)

 
 
Ingrediente (pentru 8 portii)
1 kg carne macra de vitel
3 cepe mari
2 catei de usturoi
2 morcovi mari
1 ardei kapia (mare si el)
6 cartofi albi, medii
1 conserva de 400 grame de rosii decojite
1 lingurita boia dulce
1 varf de lingurita de boia iute (optional)
1 lingurita chimen pisat
1 foaie mica de dafin
2 linguri de untura (de porc, de gasca sau ulei daca nu va place untura)
sare, piper

Gulasul imi trezeste invariabil amintiri din Austria. Si mai ales din Innsbruck. Acolo, intr-o carciumioara in centrul oraselului am mancat cel mai bun gulas. Modelul ala avea multa, multa carne si ceva cartofi si era cea mai concentrata supa de carne de vita intalnita vreodata. Se poate spune ca intre mine si gulas a fost dragoste la prima degustare. Este adevarat ca totul in jurul nostru era prielnic pentru o asemenea indragosteala. Eram in Austria, in Innsbruck, era zapada (curata, nu ca la noi la Sinaia in weekendul trecut) erau -15 grade, eram cu oameni dragi pe langa mine. Mi-era frig, voiam ceva cald si mi-era pofta de ceva bun. Si el, gulasul, a venit la intalnire, decis, puternic, insotit de un snaps. Poftim de-i rezista!

Dar pana sa ma incumet sa il pregatesc si eu acasa, a trecut ceva timp. Si in timpul asta am mai mancat supa gulas si in Ungaria (n-a fost la fel) si la Viena, si in Romania (odata la Brasov - chiar bun, de cateva ori la Sinaia la pensiunea Alex cu specific unguresc - de fiecare data diferit) dar nici unul nu a semanat cu primul :) Nici al meu nu seamana, dar lumea zice totusi ca ar fi foarte bun. Cred totusi ca cel mai bun gulas este, ca si ciorba de fasole si cea de burta, cel facut "la cazan".

Oricum, duminica mi-am luat la revedere de la iarna si de la mancarurile consistente cu o supa gulas gustoasa si reconfortanta.
Nu este greu de facut, insa iti trebuie destul de mult timp pentru gatit deoarece iese cu atat mai buna cu cat fierbe mai mult. Si de preferat este sa fie facuta cu o zi inainte de a o servi la masa, pentru ca devine si mai gustoasa.

Mod de preparare:
  • Se taie carnea, cartofii si morcovii in cubulete mici iar ceapa, usturoiul si ardeiul kapia cat mai marunt.
  • Se incinge untura / uleiul intr-o oala cu fund dublu.
  • Se pune carnea in cratita si se lasa pana isi schimba culoarea si se rumeneste la suprafata amestecand continuu.
  • Odata rumenita un pic carnea se adauga peste ea ceapa si usturoiul. Se amesteca in continuare pana cand ceapa devine translucida.
  • Se adauga ardeiul si morcovii si se caleste totul in continuare la foc mediu, inca 2-3 minute.



  • Se pun condimentele (boiaua, dafinul, chimenul praf sau pisat in mojar). Sarea se va adauga spre sfarsit.
  • Acum este momentul sa adaugam apa si sa lasam sa fiarba timp de o ora, o ora si jumatate in functie de cat este de frageda carnea. Adaugam asadar 6-7 cani de apa, acoperim cu un capac, dam focul mic si ne vedem de treaba pana este aproape fiarta carnea.
  • Cand carnea mai are de fiert 15-20 minute adaugam in oala cartofii si rosiile strivite cu furculita
  • Adaugam si sarea.
  • Lasam din nou pe foc, la flacara mica, inca 30-40 de minute, sau pana ce supa capata consistenta dorita - groasa, densa.
Asta este o varianta de gulas care mie imi place si cam asa il pregatesc de fiecare data. Mult mai multe sunt variantele in care l-am gasit la restaurante sau rasfoind netul. Oricum ultima varianta de restaurant a fost cea de la pensiunea Alex din Sinaia (cu specific unguresc) care avea in compozitie si mazare si fasole verde :P ceea ce o transformase direct intr-o ciorba sanatoasa de vacuta, cu singura exceptie ca avea boia si chimen cat pentru o supa gulas.

Si acum - cateva impresii despre aventurile gastronomice (si nu numai) din escapada la Sinaia si Predeal de weekendul trecut:

- la pensiunea Alex din Sinaia jumatate din grup a mancat bine, cealalta jumatate s-a declarat nemultumita. Se ofera in continuare, din partea casei, paine cu untura, slaninuta si ceapa rosie. Despre gulas v-am spus mai sus, dar sa va arat cat de dragute sunt vasele in care iti este adus la masa:




Ciorba de fasole in paine - la fel de gustoasa ca ultima oara.



Nu a fost pe gustul meu musacaua ungureasca - felii de cartofi cu carnati afumati si oua fierte (?!)  si mult prea multa smanatana deasupra. N-am mancat-o, daca vreti sa stiti :)


La Hotel Sinaia, de vineri pana duminica au muzica live si lumea umple ringul sa danseze. Ba aveau chiar si o trupa de dans care ii inviora pe domni si le facea un pic invidioase pe doamne :)


Cafeneaua Parcului - vizavi de hotel Palas - un loc cochet, prietenos,  cu cocktailuri corect facute (Alexander si Mojito am incercat noi).




Mi-a mai placut in Old Nick Pub - decorat cu mult bun gust, un loc cald, placut, preturi rezonabile - aici am descoperit o formatie de tineri talentati, The Band, cu care am cantat pana am ragusit.

Dezghetul venise si pe la munte asa ca plimbarile prin oras erau mult ingreunate de trotuarele necuratate si mormanele de zapada care si pe aici incepusera sa se innegreasca.

Scurta incursiune la Predeal m-a intristat, era destul de pustiu (era vineri ce-i drept) si totul gri, multe vile "de vanzare", Hotel Cioplea se cheama acum Belvedere (de ce era nevoie sa ii schimbe numele, n-am sa inteleg ..) strazi pustii - probabil toata agitatia era in jurul partiei. Robinson - locul unde am mancat prima oara in viata ciorba de burta si mi-a placut, a ramas pe loc dar a fost renovat si arata bine, desi mie imi placea sa il regasesc mereu la fel :) Ciorba de burta si snitelul sunt la fel de grozave insa preturile au crescut binisor. Si uite cum arata acum:




Am mai descoperit in Sinaia un restaurant dragut - cica ar fi din 1991 dar noi acum am aflat despre el, nah daca nu suntem schiori! asa am fi aflat ca are si un mare centru de inchiriere echipamente de ski - Snow se cheama. De curand a fost si el renovat si arata foarte bine, are mai nou niste scaune pictate manual, o frumusete. Mancarea este si ea foarte gustoasa si proaspata.

Si nu pot sa inchei fara sa spun aici si de Capriciosa Baneasa unde ne-am oprit sa mancam la intoarcerea in Bucuresti - pentru ca se mananca in continuare foarte, foarte bine. Incredibil, dar au reusit dupa atitia ani sa ramana la fel de buni. Pizza ramane pentru mine cea mai buna din Bucuresti dar mai nou imi plac si pastele lor facute in casa. Incercati - daca ajungeti pe-acolo - mezzelune umplute cu somon si creveti cu sos de sparanghel. Sunt sublime!

Gata, asta am avut sa va spun! Mai zic doar ca de-abia astept primavara, ca si voi, si ma bucur ca mai sunt doua zile si vine 1 Martie.

Sa fiti primavaratici! :)

joi, 16 februarie 2012

Pizza cu blat subtire


Ingrediente:

Pentru blat (subtire si un pic crocant):
500 grame faina
1 cub de drojdie proaspata (de 25 de grame, scrie pe el pentru 500 grame de faina)
o lingurita miere (se poate si zahar)
o lingurita sare
o lingura ulei de masline
apa
(orientativ: apa ar intra un pic mai putin de 1/2 din cantitatea de faina)

 Baza topping:
o cana de rosii pasate (de la sticla / cutie)
cimbru uscat
sare, piper
 mozarella

Topping (alegerea mea):
gorgonzola picanta (sau alta branza cu mucegai)
sunca slaba si /sau salam picant (chorizo, cu piper, etc.)
parmezan ras
Evident ca toppingul este alegerea fiecaruia, cel de sus este numai o sugestie.
Cantitatile de topping sunt dupa gust, marimea blatului etc.

Din categoria "cum sa ii razi in nas dietei" m-am gandit sa va prezint o noua reteta cu care aveti toate sansele sa dati in cap si ultimei intentii bune de a manca dietetic si hipocaloric :) Nu de alta dar nici n-as avea sa va prezint ceva dietetic de vreme ce - de cand cu gerul de afara - in bucataria mea se perinda numai risotto sau  paste, pizza sau cartofi in untura de gasca si alte lucruri menite sa bucure simturile si stomacul. Speranta mea este ca primavara este foarte aproape si nu va trece mult pana cand voi trece la urzici, spanac si loboda. A, da! Si leurda si stevie.

Cu pizza a fost greu pana am reusit sa ma incumet sa fac un aluat decent. Decent a fost prima oara, poate si a doua. Dar dupa aia a inceput sa iasa bun, bun, bun si fix cum imi place mie, drept pentru care am devenit de neoprit. Avantul mi l-au dat cele doua surse de inspiratie, una din cartile prietenului Jamie Oliver si cealalta de la Jamie  al nostru (chiar pot sa spun asa dupa programul Farfurii curate o excelenta idee) Adi Hadean. Asa ca unul din weekendurile trecute a stat sub semnul pizzei, dupa ce am executat un aluat din 500 de grame de faina din care am facut si a doua zi dupa ce l-am pastrat peste noapte (foarte bine!) in frigider. Si am avut pizza la micul dejun si pizza seara la cina si bine a mai fost.
 
 
 
Si lucrurile se desfasoara cam asa:

  • Incingem bine cuptorul la 200 de grade.
  • Cernem faina (cu sarea deja adaugata in ea) intr-un vas mai mare.
  • Punem drojdia intr-o ceasca impreuna cu mierea si uleiul si o desfacem in putina apa calduta pana devine de consistenta unei smantani groase.
  • Facem in faina un cuib unde turnam amestecul de drojdie.
  • Incepem si incorporam cu o lingura drojdia in faina aducand din faina de pe margini inspre mijloc si turnand cate un pic de apa calduta pana cand rezulta un aluat putin lipicios si moale si faina este incorporata. La un moment dat renuntam la lingura si framantam cu mana. Daca este prea moale, mai adaugam faina.
  • Continuam apoi framanatul timp de 15 minute (ce fitness, aparate, asta gimnatica pentru brate). In final el va fi usor elastic, catifelat si usor de modelat.
  • Lasam apoi aluatul sa dospeasca, sub un servet curat, intr-un loc fara curenti de aer. Dupa 30-40 minute isi va fi dublat volumul.
  • Luam bucati / bile din aluat si le intindem cu sucitorul pana obtinem forma, dimensiunea si grosimea blatului asa cum o dorim.
  • Asezam blatul in tava si  il ungem cu o pensula cu putin ulei de masline extravirgin apoi cu sosul de rosii (nu prea mult sa nu ramana crud aluatul).


  • Adaugam deasupra toppingul ales. (Eu am pus, in ordine: felii de mozarella, bucatele de gorgonzola, felii de sunca si/sau salam, parmezan ras). Presaram cimbru si stropim cu inca un pic de ulei de masline.
  • Dam la cuptor pana cand se rumeneste blatul si se topesc frumos branzeturile.



 
Buon appetito! :)

joi, 9 februarie 2012

Risotto cu creveti


Ingrediente pentru 4 portii:

24 de creveti prefierti
250 grame de orez pentru risotto (Scotti in cazul meu)
1 litru supa de legume sau de pui
1 pahar vin alb sec
1 ceapa tocata marunt
3 catei de usturoi
o lingura cu varf de radacina de telina data prin razatoarea mica
o mana de mazare boabe
50 grame unt
3 linguri de ulei de masline

Risotto este si el pe lista preferintelor mele cand vine vorba de bucataria intalieneasca. De obicei il fac pe cel simplu si cel mult ii adaug niste funghi porcini. Ca aici:


De data asta insa mi-a fost pofta de creveti si gandindu-ma langa ce i-as putea potrivi mi-a venit ideea grozava sa fac niste risotto pentru ei, ca vorba aia stiu ei italienii ce stiu cand fac combinatiile astea :)

Si am procedat in felul urmator.

Am curatat crevetii (cumparati de la Cora, proaspeti, de pe gheata) de capete si carapace lasandu-le doar coditele, am pus la fiert mazarea (congelata) si

m-am apucat de risotto:

Am curatat ceapa, telina si un catel de usturoi. Ceapa a fost maruntita, telina data prin razatoarea mica iar usturoiul maruntit si el. Intr-o cratita cu fundul dublu am incins doua linguri de ulei de masline extravirgin si am aruncat in el ceapa, telina si usturoiul. Am dat focul mic si le-am amestecat continuu pana s-au inmuiat si aurit / sticlosit fara sa se prajeasca. Acesta este ceea ce italienii numesc "sofrito" si care sta la baza oricarui risotto.

Bine, acest "sofrito" de fapt este larg raspandit in multe bucatarii din lume si se face din diverse legume taiate marunt si inabusite pe foc, ca punct de pornire pentru multe feluri de mancare.

Am lasat cratita pe foc in continuare, am pus peste sofrito orezul si am dat focul mai tare un pic ca sa se prajeasca orezul atat cat sa devina translucid. Atentie, trebuie amestecat in continuu altfel totul se va lipi de fundul cratitei (de-aia e buna o cratita cu fundul dublu, dar oricum de amestecat continuu nu scapati!). Cand bobul de orez a devenit translucid am adaugat peste el si ceilalti doi catei de usturoi maruntiti, am amestecat din nou si am stins totul cu paharul de vin alb sec. Am amestecat in continuare pana s-a evaporat alcoolul. Din momentul asta incepem si punem polonic cu polonic supa de legume sau pui (sau chiar de peste daca facem risotto cu creveti si/sau alte fructe de mare).  Fiecare transa de lichid trebuie lasata sa se evapore inainte de a o adauga pe urmatoarea, asta in timp ce amestecati frecvent, ca sa iasa amidonul din orez si acesta sa devina cremos, asa cum ii sta bine unui risotto :). Tot procesul dureaza in jur de 15-20 de minute. Daca terminati supa inainte ca orezul sa fie facut, puteti adauga apa. La final bobul trebuie sa fie un pic al dente iar consistenta risotto-ului suculenta, zemoasa.

Intre timp, cat am facut risotto si am tot turnat polonice de supa dupa polonice de supa peste el, am luat crevetii si i-am aruncat in tigaie in uleiul de masline incins in care aurisem doi catei de usturoi - pe care dupa aceea i-am aruncat (stiti deja). Am perpelit crevetii cateva minute pe fiecare parte (nu am exagerat cu timpul de pregatire pentru ca stim, se intaresc daca sunt prea mult tinuti pe foc). Am turnat un pic de vin si peste ei (cam un sfert de pahar) cu doua-trei minute inainte sa ii dau jos de pe foc. In tigaie se formase un sos bun de la creveti si vin, cu aroma subtila de usturoi, pe care l-am pastrat deoparte.

Am revenit la risotto care era la final, cu bobul cremos si un pic al dente asa cum trebuia sa fie si l-am luat de pe foc.

Pana la punctul asta reteta de risotto este valabila pentru un risotto simplu, de baza, care ulterior poate fi insotit de diverse legume, fructe de mare, etc. In aceasta etapa, in cazul unui risotto simplu (sau cum este cel de mai sus, cu funghi porcini) dupa ce se ia de pe foc se adauga parmezanul ras, untul, sarea si piperul - se amesteca totul si se lasa cinci minute acoperit cu un capac sa se combine aromele si gusturile.

In cazul de fata am sarit evident peste parmezan (nu se leaga cu creveti) si am adaugat in el: sosul ramas in tigaie de la creveti, mazarea fiarta, sucul de lamaie, untul, sare si piper rasnit proaspat. Am amestecat totul bine si am pus un capac deasupra. Am lasat cinci minute cat am pus masa.

Am scos risotto pe farfurii si am asezat deasupra crevetii. Adevarul este ca am primit multe laude si eu, dar si vinul Sauvigon Blanc de la Castel Starmina, pentru felul perfect in care s-a insotit cu crevetii si risotto :)



Bun, simt ca voi repeta curand reteta asta! O singura observatie: nu sunt sigura ca as mai pune mazare data viitoare ... In afara faptului ca da bine in farfurie, nu prea i-am gasit alte merite. Dar asa era reteta gasita la Radu (si adaptata si completata si cu sfaturi de la prietenul Jamie ;), da, stiu suna ciudat, sfaturi pentru risotto de la un englez?? Iaca da, asta e adevarul gol-golut!

marți, 7 februarie 2012

Salata de sfecla coapta


Ingrediente

2-3 sfecle rosii
3 catei de usturoi
o lingurita de seminte de chimen
ulei de masline, otet balsamic si sare dupa gust

Sfecla rosie este o minune de leguma. Plina de potasiu si acid folic ajuta la reglarea tensiunii arteriale dar are si un rol major in detoxifierea ficatului. Si ar trebui sa mancam cat mai multa si cat mai des acum iarna, cand avem la indemana atat de putine legume. Ma refer la cele de sezon, care sunt cele mai sanatoase si mai normal de consumat. Sfecla rosie este buna si cruda, mai ales pentru ca beneficiem din plin de proprietatile ei, dar sunt de acord cu voi ca cel mai mult si mai mult ne place, evident, coapta. Coapta si nu fiarta!

Prietenul Jamie :) are doua retete (poate are chiar mai multe, dar pe astea le-am descoperit eu) atat cu sfecla in stare cruda, cat si cu sfecla facuta la cuptor. Astazi am sa vi-o prezint pe cea cu sfecla coapta, atat de potrivita cu vremea de afara. De ce zic potrivita cu vremea? Pentru ca va trebui sa incingeti cuptorul si se va face cald in bucatarie si pentru ca sfecla coapta laolalta cu celelalte arome va mirosi atat de frumos si apetisant!

Pana sa descopar reteta lui Jamie, eu coceam sfecla in coaja pe gratarul cuptorului deasupra tavii, apoi o curatam, o taiam felii si o dregeam cu otet, ulei si cu hrean si/sau usturoi.

Dar Jamie are o metoda si mai grozava: se iau doua-trei sfecle frumoase si se curata de coaja. Se taie apoi in sferturi si daca este nevoie (in functie de marimea sfeclei) se taie si sferturile pe jumatate astfel incat bucatile sa nu fie exagerat de mari. Se intinde pe masa o folie de aluminiu suficient de mare incat sa cuprinda ca un cort toate bucatile obtinute. Se presara printre bucatile de sfecla usturoiul feliat, semintele de chimen zdrobite un pic in mojar se adauga sarea, uleiul de masline si otetul balsamic. Se strange folia de aluminiu bine deasupra si se baga in cuptorul incalzit la 180 de grade, cu o tava dedesubt ca sa nu curga prin tot cuptorul in caz ca nu este bine stransa folia. Sunt gata cam dupa 40 - 60 de minute - depinde daca le vreti mai al dente sau mai moi. Sfecla se coace imbibandu-se in aromele de otet balsamic, usturoi si chimen si rezultatul este absolut senzational. Sau fantastic, cum zice Jamie :) Evident ca daca este nevoie, atunci cand se serveste la masa se mai poate drege de sare, ulei, otet ba chiar puteti adauga si usturoi zdrobit pe deasupra.


Se poate consuma ca atare sau alaturi de fripturi, cartofi, fasole uscata, pilafuri - sunt putine mancarurile cu care sa nu poata fi asociata. Bun si sanatos.

S-aveti o zi calduroasa! :)

luni, 6 februarie 2012

Spuma de ciocolata


 
Un desert pe cat de usor de facut,  pe atat de bun si rafinat, din Cartea Regala de Bucate a Principesei Margareta. Retetele adunate in aceasta carte sunt preferatele membrilor familiei regale a Romaniei si ale altor familii regale din Europa. Multe dintre ele sunt mai simple decat imi imaginam si pot fi facute cu usurinta si in bucatariile domniilor noastre :).

Acesta este desertul favorit al Majestatii Sale Regele Mihai. 
  • 250 grame smantana dulce lichida (Zuzu)
  • 150 grame ciocolata amaruie (eu am pus Poiana dar ar merge bine ceva cu peste 75% cacao)
  • 2 oua
  • 2 linguri zahar
  • optional: o lingura de whisky sau coniac

Se separa galbenusurile de albusuri.

Se topeste pe bain marie ciocolata si cand e aproape gata topita se incorporeaza cate un un pic smantana. Se adauga galbenusurile si se amesteca in compozitia de ciocolata cu smantana, lasand pe foc inca un minut-doua (sa nu fie oul chiar crud). Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca un pic.


Se bat spuma tare albusurile cu zaharul. Se incorporeaza lingura cu lingura spuma de albusuri in crema de ciocolata - amestecand compozitia de jos in sus pana se omogenizeaza.
Se pune spuma in cupele pentru servire, se da la frigider pana crema este legata (eu am tinut-o doua ore si a fost perfect).
 
 
 
Enjoy! :)

sâmbătă, 4 februarie 2012

Chifle pentru micul dejun




O reteta usoara, cu care nu se poate da gres. Oricine isi imagineaza ca nu va putea face paine de casa in vecii vecilor o poate incerca si ca remediu impotriva neincrederii de sine :) Niste chifle pufoase, numai bune de savurat cu unt si miere alaturi de o ciocolata calda in timp ce ploaia de gheata bate in geam. Nu mai stiu de pe ce blog culinar am reteta - am dat de ea curand printata in arhiva mea de retete de facut "neaparat".

Repede, sa aveti timp sa va aprovizionati pentru micul dejun de maine:
  • 300 de grame de faina
  • 1 plic de praf de copt
  • 300 grame de iaurt
  • 1 ou
  • 1 lingurita de zahar
  • 1 lingurita de sare
  • 1 lingurita cu varf de seminte de mac sau susan
din cantitatile astea va ies cam 6-8 chifle in functie de cat de mari le veti face.


Mixati oul cu iaurtul, sarea si zaharul (se poate amesteca de mana sau cu mixerul, cum va este mai la indemana).
Amestecati intr-un castron mai mare faina cernuta cu pliculetul de praf de copt.
Turnati peste faina mixul cu iaurt si amestecati cu o lingura. Veti obtine un aluat moale. Cam asa:



Luati din el cu lingura si asezati pe o tava tapetata cu hartie de copt  gramajoare de aluat. Lasati distanta suficienta intre ele pentru ca vor creste.  Presarati pe deasupra semintele de mac sau susan. Dati la cuptor la o temperatura de 200 de grade pentru 20-25 de minute (pana se rumenesc).


Lucrati repede cu aluatul - odata puse "gramajoarele" in tava bagati imediat la cuptor. La ultima serie pe care am facut-o eu le-am lasat un pic in tava pe cuptorul incalzit si s-au labartat :) in tava drept pentru care au iesit un pic mai turtite dupa cum se vede in poza. Dar la fel de bune.

Pofta buna!

vineri, 3 februarie 2012

Mac 'n cheese



Caci da, asta a fost cina. Guilty as charged!

Pentru ca venind spre casa, in mod aproape inconstient :P, m-am oprit la magazin si mi-am umplut cosul cu tot felul de branzeturi, dar si cu niste gnocchi dragute de la Barilla. Si acum ce era sa fac? Sa le pastrez pentru altadata, eventual pentru o zi fara dieta si calorii numarate? Not me!

Asa ca am luat (pentru patru vase ramekins de 10 cm diametru):
  • 350 grame gnocchi Barilla (n. 85)
  • 200 ml smantana lichida de gatit
si pe urma cantitatile au fost aproximative:
  • cam 150 grame branza blue cheese
  • vreo 200 grame branza telemea
  • doua maini zdravene de parmezan
  • si vreo 150 grame de mozarella (ca sa se intinda pana in tavan cum ziceam, nu?)
Am fiert pastele in apa cu sare mai putin cu vreo cinci minute decat ar fi trebuit (pentru ca urma sa le mai pun si la cuptor). Separat, intr-o tigaie inalta am pus o lingura de ulei de masline si cand s-a incins am aurit in uleiul incins trei catei de usturoi taiati felii. I-am scos apoi si i-am aruncat si am pus in tigaie branza blue cheese rupta bucati si am turnat peste ea smantana. Cand totul s-a topit si s-a transformat intr-un sos gros (amestecati tot timpul si lasati flacara cat mai mica) am dat deoparte. Intre timp au fost gata pastele: le-am scurs bine de apa si le-am aruncat peste sosul din tigaie. Odata amestecate cu sosul, le-am repartizat in formele ramekins si am adaugat telemeaua rasa prin razatoarea mare, parmezanul dat prin razatoarea mica si mozarella taiata fasii. Am pus vasele ramekens intr-o tava si le-am bagat la cuptor pentru 20 de minute. De fapt pana ce pastele de la suprafata s-au rumenit suficient de mult cat sa fie crocante, asa cum imi place. 

Simple as that!


Dar stiti cat de bine merg cu vremea de-afara? Si neaparat cu un pahar de vin rosu alaturi! Comfort food, cu siguranta!

Se pare ca weekendul asta vom fi acoperiti de troiene de zapada si vom fi nevoiti sa ramanem in casa la caldura .. Eu am de gand sa vad filme vechi, sa ascult muzica, sa gatesc. Voi?

Stay warm! :)

miercuri, 1 februarie 2012

Fuga de idei, mic dejun si pachetel de pranz


Chiar adineauri am rupt din calendar fila cu ianuarie si am trecut la cea cu luna februarie. Voi stiti cand a trecut o luna din anul asta? Ca eu nu mai contenesc sa ma minunez cat de repede trece timpul.

Nu stiu cum va afecteaza pe voi gerul asta si lupta cu nametii de pe trotuare si baletul pe gheata (in caz ca practicati sporturile astea) dar la mine consecinta este ca ma loveste foamea si pofta de chestii hipercalorice. Visez numai tocanite de purcel cu ceapa dulce si ardei, ciorbe grasute cu smantana, mac & cheese fierbinti cu mozarella intinsa pana-n lampa, creme de ciocolata, si gata ca m-apuca din nou foamea!

Pentru motivul asta incerc zilele astea sa ma disciplinez, sa imi fac un meniu dinainte si sa nu gatesc sub impulsul momentului. Incerc am zis. Nu am zis si ca reusesc :P. Cel mai greu imi este sa gestionez corect situatia la cina. Acolo se rupe filmul, se duce naibii vointa, toate promisiunile se amana pentru a doua zi.

Dar cum feedback-ul pozitiv da rezultate mai bune in cazul meu decat cel negativ, m-am decis sa va prezint pentru inceput un mic dejun de care sunt mandra (nu pentru ca l-as fi gatit ci pentru ca l-am mancat :) si un pachetel de pranz cu care pot iesi cat de cat basma curata cand vine vorba de numarat caloriile.

Vorbind de pachetelul de pranz, eu sunt de parere ca avem o maaare provocare cand vine vorba de ce anume luam de mancare la serviciu. Pentru ca altfel, riscul sa te trezesti infulecand o saorma sau o pizza cat roata carului este considerabil de mare.  La mine constientizarea acestui risc se traduce in cautari febrile pe internet pentru idei de pachetel de pranz si in promisiunea ca in fiecare luni o sa stiu cu certitudine ce pachetel (sanatos) voi avea in ziua de vineri. Planificare - suna bine, nu? Pe hartie, da. Ca realitatea este un pic altfel.
Imi propun oricum sa mai pun pe aici idei pentru micul dejun si mai ales pentru pachetelul de pranz. Asa cum si mie mi-ar placea sa gasesc pe blogurile prietene :) ceva sugestii.

Vorba lunga, saracia omului. Micul dejun de astazi a fost o mana de cereale integrale Montignac (se gasesc la Mega Image si sunt fooooarte bune) cu lapte cu 1,5 % grasime. Si o ceasca de cafea indulcita cu o lingurita rasa de fructoza.

Pachetelul de pranz? Simplu de tot si aici: o omleta din doua oua, cu niscaiva branza telemea si putin muschi afumat, insotita de castravete si ardei din belsug.




Promit ca voi marturisi si in ce a constat cina. Pana una alta un gratar de piept de pui cu salata verde langa imi pare cea mai fericita optiune. Teoretic :)

Si pentru ca tot am facut o postare libera de orice tema, de ce sa nu va pun si o poza de sezon din weekendul meu trecut, cu zapada multa si prietenii cei mai dragi :)

Stay warm! :)